Evenimentul Zilei > Opinii > Invitatii EVZ > Nevoia folosirii capitalului uman al României
Nevoia folosirii capitalului uman al României

Nevoia folosirii capitalului uman al României

Doar cu câteva zile în urmă am terminat de citit cartea Puterea Umbrei, care cuprinde peste 700 de pagini ale interviului la care jurnalistul Dan Andronic l-a provocat pe generalul în retragere Aurel I. Rogojan.

Cartea a apărut în anul 2019, dar ocupat cu munca, eu mă oprisem din citit cărți pentru a terminat de scris unele dintre propriile mele gânduri, suferințe și speranțe provocate de dezastrul în care România se afundă mereu.

Pentru mai buna înțelegere a cărții Puterea Umbrei este necesar să reamintim cititorului unele lucruri esențiale despre autorul ei.

        Aurel I. Rogojan (născut în 1949 la Inceşti, Ceica, în judeţul Bihor) într-o familie de țărani din care tatăl, după război și prizonierat în Uniunea Sovietică, revenit acasă în 1948, știind din cele trăite 4 ani în lagăr, că ne paste comunismul cu colhozurile și mâncatul de la cazan, a lăsat satul și s-a dus la școală. A devenit maistru ceferist, șef a unei echipe de inspecție și reparație a liniilor de cale ferată.

Copilul Aurel I. Rogojan, moștenind genele inteligenței de la părinții săi, a arătat de mic că este destinat unei alte vieți decât aceea comună a mediului în care s-a născut.

Încă în primele clase ale școlii primare, elevul Aurel I. Rogojan s-a pasionat de cititul cărților. Ca mulți oameni mari, deveniți celebrii, Aurel I. Rogojan, elev fiind, a scris poezii,  le-a publicat în reviste de prestigiu precum Familia și apoi având șansa să urmeze un liceu de mare tradiție în Transilvania, liceul Samuil Vulcan din Beiuș, a început să viseze spre noi orizonturi pregătindu-se temeinic, începând a pune primele pietre fundamentale la temelia carierei sale ulterioare.

După liceu a umat școala militară de ofițeri de Securitate și facultatea de drept.

După terminarea școlii militare, în anul 1970 a devenit ofițer și 37 de ani a activat în cadrul securității și apoi în cadrul Serviciului Român de Informații, avansând mereu până la gradul de general, de unde în anul 2007 a ieșit la pensie.

În afară de facultatea de drept, generalul Aurel I. Rogojan a urmat și studii postuniversitare de psihopedagogie, criminologie şi management politico-administrativ.

Activitatea profesională şi-a început-o în anul 1970 la Securitatea Municipiului Bucureşti. Între 1977 şi 1985 a fost şeful de cabinet al generalului colonel Iulian Vlad (secretar de stat în Ministerul de Interne, din 1984 adjunct al ministrului de Interne, iar din 1987 ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului – D.S.S.).

Evenimentele din decembrie 1989 l-au găsit pe generalul Aurel I. Rogojan la comanda Serviciului Independent Secretariat-Juridic al D.S.S.

După evenimentele din decembrie, între  anii 1990 şi 2006, generalul Aurel I. Rogojan a lucrat în cadrul Serviciului Român de Informaţii, unde  a avut funcții de mare răspunde. A fost profesor la școlile de specialitate ale acestui serviciu, a fost responsabil  de reglementarea şi planificarea activităţii de informaţii și de managementul resurselor informaţionale.

În anii ce au urmat retragerii din câmpul muncii, generalul Aurel I. Rogojan a scris numroase cărți, unele singur, altele în colaborare cu alți autori. În afară de cărți, generalul Aurel I. Rogojan a scris numeroase articole, a  acordat multe interviuri, a călătorit în diverse părți ale țării fiind invitat la lansarea unor cărți ale sale sau la alte activități culturale.

Cărțile scrise singur de generalul Aurel I. Rogojan, sau în colaborare cu alțti autori, pe care eu le-am citit sunt: 1989. Dintr-o iarnă în alta… România în resorturile secrete ale istoriei;  Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale ; Apusul Agorei. Românii sub al şaselea « … ESCU »;  Servicii secrete străine. Retrospectivă şi actualitate. Interferenţe în spaţiul românesc; Servicii secrete din Ungaria ; Spionajul ungar în RomâniaIstorie, geopolitică şi spionaj în Balcanii de Vest; Generalul Iulian N. Vlad, Confesiuni pentru istorie; Puterea Umbrei.

În afară de citirea acestor cărți, am avut și cinstea și onoarea să am unele discuții private cu generalul Aurel I. Rogojan pe care  l-am îndemnat de la prima întâlnire să îmbine scrisul cu acțiunea directă, cu implicarea în activități politice, cu participarea directă la viața socială și culturală a României tot mai deromânizate.

Puterea Umbrei este un  dialog al generalului Aurel I. Rogojan provocat și purtat cu Dan Andronic, unul dintre cei mai inteligenți jurnaliști din România, alături de Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu și alții, dar din păcate nu prea mulți la număr, deoarece curajul, demnitatea, cinstea și patriotismul nu mai sunt la modă în zilele noastre.

Puterea Umbrei este în esența ei o carte de memorii a unui om de excepție, a unui mare intelectual, a unui om de mare valoare morală, a unui mare și autentic patriot, a unui om super dotat de Cel de Sus cu calități sufletești și intelectuale superioare.

Încă din cărțile anterioare scrise de generalul Aurel I. Rogojan am realizat că acest om este are o memorie ieșită din comun, are un spirit ce combină cunoașterea umană și socială, cu precizia științei, cu puterea de sinteză și cu sinceritatea care vine de la oamenii cu legături directe și profunde cu creștinismul și valorile satului românesc.

Având șansa să lucreze în posturi de unde a cunoscut structura masinăriei care mișcă societățile umane, cartea  Puterea Umbrei, descrie cititorului în cele peste 700 de pagini ale sale, istoria societății românești din anii comunismului și până aproape de ziua de azi.

Sigur că  referirile la funcționarea aparatului securității și a oamenilor din rândul ei, a istoriei și organizării securității, a rolului agenților sovietici care practic au instaurat regimul comunist în România, ocupă spațiul preponderent al cărții.

Dar cartea Puterea Umbrei luminează multe alte aspecte ale instaurării comunismului în România, ale epocii de construcție comunistă și a perioadei de declin și prăbușire, ale mentalității oamenilor, ale resorturilor interne dar și internațioanale ale funcționării societății românești în perioada trăită.

Puterea Umbrei aduce noi lumini și noi probe necesare scrierii unei istorii cinstite, cât mai apropiate de adevăr a acestei epoci a societății românești, atât de zbuciumată, atât de plină de  suferințe omenești, în care întreaga elită românească a fost distrusă, omorâtă fizic sau ținută în închisori până la epuizarea fizică și psihică, dar în care a apărut o nouă elită românească, care și ea a fost nu omorâtă, ci marginalizată după evenimentele din decembrie 1989.

Din descrierea unor evenimente și momente ale vieții trăite și cunoscute de generalul Aurel I. Rogojan, cititorul primește și câteva iluminări ale marilor eforturi și sacrificii omenești făcute de români în această perioadă pentru realizarea marilor progrese materiale,  trasformări, avansuri dar și greșeli făcute, care încă nu au fost suficient descrise, explicate și analizate cu corectitudine  și imparțialitate, fără orbirea, până la un punct firească pentru cei care nu au trăit acei ani de prăbușiri de valori morale, dar și de construcții industriale majore.

Am două concluzii după citirea cărții Puterea Umbrei, pe care doresc să le fac cunoscute cititorilor acestui articol.

Prima cocluzie este că oricât de mult a fost furat poporul român de membrii ai lui sau de străini, oricât de săraci material am fost și mai suntem și azi, mai avem un capital uman pe care trebuie de urgentă să îl folosim.

Generalul Aurel I. Rogojan este doar unul din miile de oameni de mare valoare, care după ce a scris și atâtea cărți utile, trebuie acum, alături de alți români de valoare, să treacă la acțiune.

În loc să tot împrumutăm cu bani de la bănci străine, să folosim capitalul uman pe care încă îl mai avem, deși o mare parte a lui a emigrat de nevoie, din dezamăgire și de scârbă.

A doua concluzie legată de prima este că această carte a fost pentru mine picătura care a umplut paharul. Simt obligația de a striga cu glas tare:

Să trecem de la vorbe la fapte. Vorbele fără fapte nu au valoare.

România, singura mea patrie, este azi amenințată de mari pericole, de care văd că nu ne apără nici NATO și nici Uniunea Europeană.

Este vorba de pierderea identității naționale, de pericolul dispariței noastre ca națiune, urmată de intrarea în incapacitate de plată și de vânzarea la licitație  a Rpmâniei de către băncile creditoare.

De mai puțin de o săptămână văd că s-a trezit și Ludovic Orban. Acum vede și el că acel N din numele partidului, pe care încă îl mai conduce vreo lună sau două, nu mai are acoperire.

După ce este de câțiva ani președintele partidului care pe nedrept se mai  numește PNL, nefiind azi nici național și nici liberal și datorită lui, după ce a fost și prim ministru ceva vreme, după ce atâția ani nu a văzut că din partidul ce încă formal îl conduce au dispărut literele N și L, dar de fapt a dispărut și litera P, deoarece azi din Partid nu a mai rămas decât o umbrelă a unor găști de interese materiale, Ludovic Orban s-a trezit brusc la realitate și vrea să se salveze, pe el șo partidul prin referiri la patriotism.

Dumnezeu este însă singurul drept și va ști ce pedeapsă să îi dee și lui Orban care putea să facă bine nației și nu a făcut, dar și altora care vor să fure puterea nu spre binele poporului ci spre o nouă înșelare a lui.

Prea târziu, domnilor. Odată cu scăderea Pandemiei   v-a căzut  și vouă masca. Acum se vede adevărata voastră față și adevăratul vostru suflet.

A sosit momentul patrioților de valoare, care au stat pe margine sau au fost marginalizați, să intre în scenă și să preia conducerea din mâna nevolnicilor și a trădătorilor.

Folosind democrația, folosind scutul NATO și UE, cer  patrioților români să salveze România, democrația și Uniunea Europeană.

Ocupați cu elemente stranii precum absurditatea ca  și bărbații să poată naște copii, politicieni precum Dacian Cioloș și alții ca el, s-au descalificat definitiv și trebuie lăsați la vatră.

Intelectuali precum membrii academiei, marii savanți, ziariștii patrioți, oamenii de afaceri români, tot mai amenințați în existența lor și ofițerii patrioți, activi sau în retragere, trebuie să intre în scenă și să preia, sau să ajute, la preluarea puterii polirtice, prin referendum național.

Democrația directă este soluția de salvare a democrației reprezentative.

Există o mișcare europeană de salvare prin reformare a Uniunii Europene. Sunt deci coapte condițiile pentru salvarea patriei și pentru participarea și a românilor la salvarea Uniunii Europene, alături de alte națiuni ale acestui minunat CLUB pus și el în primejdie de  elucubrațiile sexo-marxistilor.

Dragi români, să ne și desteptăm, să ne și trezim, atunci când cântăm Imnul Național care începe cu versurile:

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Publicat in categoriile: Invitatii EVZ, Opinii
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: