Aşa cum se prevede în partea generală a Codului Penal, în Titlul VIII, instituţia graţierii, alături de instituţia prescripţiei executării pedepsei constituie sau sunt denumite cauze care înlătură sau modifică executarea pedepsei.
Graţierea este un instrument la îndemâna statului care, pentru realizarea unei politici penale, poate înlătura, total sau parţial, executarea pedepsei pentru anumite infracţiuni.
Introducerea unui act de clemenţă precum cel al graţieirii este imperios necesar cu atât mai mult cu cât, la data de 1 februarie 2014 au intrat in vigoare noile coduri, codul penal şi codul de procedură penală. Noua legislatţe penală aduce modificări foarte mari în privinţa modalităţilor de individualizare judiciară a pedepselor neprivative de libertate, care sunt puse la dispozţtia instanţei, introducându-se instituţii noi, scrie luju.ro.
În proiectul legii graţierii prezentat spre dezbatere se vorbeşte şi despre o graţiere parţială.
Conform art. 2 din OUG pentru graţierea unei pedepse, „se graţiaza în parte:
a)Cu ½ pedepsele cu inchisoare aplicate persoanelor care au implinit varsta de 60 de ani, femeilor insarcinate ( gravide ) sau persoanelor care au in intretinere minori cu varsta de pana la 5 ani.
b)Cu ½ sau, dupa caz, cu restul de pedeapsa neexecutat din pedepsele cu inchisoare aplicate persoanelor care, conform expertizei medico-legale emisa de institutiile abilitate sunt diagnosticate cu boli incurabile, in faze terminale.”
Prin aceste dispoziţii legiuitorul a avut în vedere caracterul parţial al graţierii în sensul că, aceasta poate avea în vedere o parte bine determinată din pedeapsă, adică o parte din pedeapsa ce a fost calculată prin raportare atât la pedepsa în intregul ei, cât ţi prin raportare la restul pedepsei rămase de executat.