Peste 22.000 de fani s-au dezlănţuit la concertul magic oferit de "Fecioara de fier".
„Unele dintre piesele pe care le veţi auzi astăzi sunt mai bătrâne decât mulţi dintre voi“, a spus Bruce Dickinson, aflat, luni seara, pentru prima oară pe o scenă din România şi tentat să evoce o legendă care pare să se transmită între generaţii. Până şi copiii aflaţi pe Stadionul Cotroceni ştiau versurile pieselor compuse de Iron Maiden în peste 30 de ani de istorie, de la „2 Minutes To Midnight“, „Trooper“ sau Waisted Years“, până la „The Number of the Beast“, „Can I Play With Madness“ sau „Fear of the Dark“.
Cozi uriaşe la intrări „Fecioara de fier“ a făcut o superbă demonstraţie de forţă la Bucureşti, în primul rând în faţa unui public fidel şi foarte cunoscător, şi apoi pentru promoterii locali care se temeau anii trecuţi că rockul nu vinde în est: îmbrăcaţi în „uniformele“ legendarilor metalişti britanici, cu pletele revărsate pe umeri şi garnisiţi cu ţinte, cureluşe de piele sau piercinguri, amatorii de rock au format cozi uriaşe la cele două intrări înainte de a ticsi până la refuz micuţul Stadion Cotroceni.
Bruce Dickinson: „Un cadou excepţional“ Peste 22.000 de oameni, aproape fără excepţie fani ai trupei, au venit să-i vadă pe cei de la Maiden, pentru prima oară în „formula de aur“ pe o scenă din România. În faţa Hotelului Marriott, aliniate una lângă alta, şiruri de motociclete Harley Davidson dădeau de ştire că, odată ajunşi la maturitate, rockerii au devenit extravaganţi, depăşind modelul tânărului fără bani şi amator de votcă proastă în favoarea excentricului îmbrăcat în haine scumpe şi „călărind“ un „armăsar“ de legendă.
Iron Maiden - în cel mai somptuos dintre turneele lor, „un cadou excepţional“, aşa cum avea să spună pe scenă Bruce Dickinson, într-un an de bilanţ: trupa a lansat un album Best Of, „Somewhere Back in Time“, pe care l-au aniversat cu toate accesoriile de grandoare, în parte aproape patriotice (din punct de vedere al metalului), şi pe deplin meritate de cei care clamau cândva coroana celei mai mari trupe din lume. La volum maxim „
Avionul“ Iron Maiden, decorat cu însemnele trupei, „a aterizat“ pe stadion odată cu lăsarea serii, la ora nouă, urmărit pe cele două monitoare montate în lateralele scenei şi acompaniat, din boxele care şi-au găsit pentru prima oară volumul maxim, de primele acorduri foarte „Maiden“. „Transsylvania“, piesa instrumentală compusa de Steve Harris pe vremea în care cânta cu fosta lui trupă, Smiler, a fost reînregistrată şi folosită, alături de un impresionant montaj video, ca intro pentru actualul turneu, „Somewhere Back in Time“. CONCERT Piese de legendă la Bucureşti > Intro. Transsylvania „Aces High“ (Albumul Powerslave, 1984) „2 Minutes to Midnight“ (Powerslave, 1984) „Revelations“ (Piece of Mind, 1983) „The Trooper“ (Piece of Mind, 1983) „Wasted Years“ (Somewhere in Time, 1986) „The Number of The Beast“ (The Number of the Beast, 1982) „Can I Play with Madness“ (Seventh Son of a Seventh Son, 1988) „Rime of the Ancient Mariner“ (Powerslave, 1984) „Powerslave“ (Powerslave, 1984) „Heaven Can Wait“ (Somewhere in Time, 1986) „Run to the Hills“ (The Number of the Beast, 1982) „Fear of The Dark“ (Fear of The Dark, 1992) „Iron Maiden“ (Iron Maiden, 1980) > BIS: „Moonchild“ (Seventh Son of a Seventh Son, 1988); „The Clairvoyant“ (Seventh Son of a Seventh Son, 1988) „Hallowed Be Thy Name“ (The Number of the Beast, 1982) ROCK LA 150.000 DE WAŢI Cei şase magnifici britanici au spus, în două ore, o poveste heavy-metal Mai mult decât un concert, mai mult decât un album, „Somewhere Back in Time“ este istorie. Istoria heavy metalului. „Fecioara de fier“ a cântat. Urmărită de ochii incandescenţi ai bătrânului zombie Eddie care-i fixa de pe tricourile tuturor fanilor.
Bruce Dickinson în plină formă, alături de colegii săi de trupă pe care vârsta nu pare să-i fi schimbat, Dave Murray, Steve Harris, Adrian Smith, Janick Gers şi Nicko McBrian, au intrat pe scenă în timp ce din difuzoare se auzea mesajul pronunţat pe 4 iunie 1940 de liderul britanic Winston Churchill, „We shall never surrender“, adresat militarilor britanici în cel de-al Doilea Război Mondial. Avioanele cu elice au pornit încă o dată de pe pistă pe ecranele de pe scenă, iar povestea pilotului britanic în luptă cu aviaţia germană a fost spusă, live, pentru prima oară în faţa publicului din România.
Sirena a anunţat din nou atacul aerian, iar ţăcănitul mitralierelor a fost încă o dată evocat de Dickinson: „Aces High“, o piesă lansată în 1984, odată cu albumul Powerslave, folosită în jocul video Carmagedoon II şi reluată pe actualul Best Of. De altfel, nenumărate însemne militare britanice, unul dintre cele mai importante motive ale trupei, au defilat la Cotroceni, găzduite de scena egipteană, cu morminte, hieroglife şi faraoni zombie, decorurile folosite de Iron Maiden în „Slavery Tour“. În uniforma imperială britanică, câteva minute mai târziu, Dickinson avea să înfigă Union Jackul în scenă, secundat de Eddie, de data aceasta în varianta războinică: „The Trooper“. Modestia celui mai tare „Fecioara de fier“ a venit la Bucureşti cu modestia celui care nu mai are nevoie să-şi demonstreze forţa. Dickinson s-a grăbit să-şi salute fanii strigându-le, colocvial, „Ce naiba faceţi în seara asta?“. „Nu am venit aici ca vedete promovate de televiziune, am venit aici ca trupă de live şi o să aveţi câteva reprize bune de rock în seara asta“, a spus Dickinson, care, de altfel, evocă destul de des şi în interviuri faptul că nu au făcut niciodată compromisuri comercialului.
„Nu ne-am interesat de Jean Paul Gaultier şi nici nu am apărut în reality-show-uri“, spunea liderul Iron Maiden, cu o ironie fină, probabil, adresată compatriotului său Ozzy, „bunicul heavy metalului“, care pare să fi părăsit cauza în favoarea unor îndeletniciri mai vesele. Dickinson a continuat să construiască spiritul de castă amintind şi de „oamenii de afaceri nesuferiţi“ care, probabil, urmăresc sideraţi concertul Maiden de la ferestrele celebrului hotel de cinci stele, Marriott, aflat în apropiere de stadion (care, de altfel, i-a găzduit la Bucureşti şi pe cei cinci veterani ai heavy-ului britanic). I-a asigurat pe cei de la ferestre că urmează destul de mult rock, gratulându-i şi cu un „f“-word, primit cu rafale de aplauze de rockeri români. Trupa a plecat la Varşovia Concertul de pe Cotroceni s-a încheiat cu explozie de energie de la un public care a răspuns permanent stimulilor veniţi, tot permanent, de pe scenă. S-a cântat, s-a strigat, mâinile, devenite pădure, au fost agitate în aer când, după bis, s-au stins luminile. Povestea heavy metal se sfârşise, tot în plină forţă, aşa cu promisese Dickinson încă de la început. Totul, la 150.000 de waţi. De la stadion, echipa a fost transportată cu limuzinele direct către aeroport, de unde avionul i-a transportat spre Varşovia, unde este programat următorul concert, pe data de 7 august.