Cel mai mare spărgător de gheaţă din România nu îşi opreşte niciodată motoarele, fiind gata oricând pentru intervenţie în caz de dezastru pe Dunăre.
Acostată la doi paşi de Administraţia Fluvială a Dunării de Jos din Galaţi, într-o zi obişnuită în care nu se întâmplă nimic, nava-remorcher maritim multifuncţional „Perseus“ pare o ambulanţă trasă „pe dreapta“, legată de faleză printr-un ponton de lemn. În jurul navei înalte de opt metri, Dunărea nici nu face valuri.
Un superlativ de oţel al flotei fluviale româneşti, „Perseus“ înghite 1.812 euro, pe oră, când este trimisă în misiuni de intervenţie. Când stă, se mulţumeşte cu 800 de euro, plus nerăbdarea, bancurile şi voia bună a echipajului de 20 de suflete. Anul acesta, pe Dunăre nu s-a întâmplat încă nimic demn de intervenţia navei: nicio deversare de deşeuri, niciun incendiu în larg, nicio navă eşuată ori naufragiată. După câteva zile la rând de temperaturi sub 20 de grade C, te poţi aştepta însă, oricând, la tot ce poate fi mai rău. Repaus pe colosul de oţel
Acum, „Perseus“ îşi odihneşte motoarele de 6.600 de cai-putere şi echipajul „de repaus“, de până la 20 de membri. Deşi par că stau degeaba, ei fac poate una dintre cele mai grele munci: aşteaptă.
La ora prânzului, cel mai important membru al echipajului devine bucătarul. Luminile reflectoarelor coboară pe el ca un far: „Mămicule, ce faci bun azi?“. „Mămicul“, un bărbat în toată firea, care lucrează de trei decenii în cadrul Administraţiei Fluviale, se învârte ca un titirez printre oale şi cratiţe.
„Totul e la limita extremă“
„Ca să te joci cu asemenea bărcuţă, trebuie să ai sânge. Apar provocări fabuloase: să navighezi cu pescaj de şapte metri în ape tot pe atât de adânci, cu un asemenea gabarit, nu e uşor. Totul trebuie să meargă ca un ceasornic, pentru că totul e la limita extremă! Cel mai greu e să rezişti fără să dormi, să nu fumezi prea mult şi să nu abuzezi de cafea“, spune Vasile Sechila, scoţând din buzunarul hainei o ţigară electronică.
Comandant al navei „Perseus“ din 1995, Sechila le-a văzut pe toate: incendii în larg, nave eşuate, gheaţă groasă de zece metri. În momentele de criză, la bordul navei îşi mobilizează echipajul de 20-25 de membri, organizaţi „câte doi“, pe funcţie: doi comandanţi, doi şefi mecanici, ofiţer de punte, ofiţer de maşină, marinari...
Se lucrează în regim de cart şi gardă, în echipă, unde fiecare îşi are menirea lui, de la „căpitan“ la bucătar. „Noi aici trăim şi trebuie să ne înţelegem bine unii cu alţii“, hotărăşte Sechila. Gheaţa de la Cotul Tulcii
Zâmbetul lui şi al oamenilor din echipa sa nu îngheaţă nici când vine iarna, unul dintre cele mai păcătoase anotimpuri pentru „Perseus“. Din 1990, nava a intervenit de mai multe ori la Cotul Tulcii, unde Dunărea încremeneşte totul în jur când prinde sloiuri imense.
Aproape în fiecare iarnă, gerul şi temperaturile pozitive duc la formarea plăcilor suprapuse de gheaţă, care blochează apa dedesubt. Pericolul apare atunci când toată apa adunată se revarsă şi inundă malurile, taie păduri sau mătură sate întregi. Atunci, navele aflate în larg, chiar şi cele de mare tonaj, sunt aruncate ca pachetele de ţigări.
„Iarna realizăm şi noi cât de mici suntem în faţa naturii“, recunoaşte un membru al echipajului, care îşi aminteşte de mai toate intervenţiile navei, din ’95 încoace. „În cinci minute, «Perseus» este gata să intervină în situaţii de dezastru. Poate să spargă şi gheaţă de zece metri grosime. Motoarele noastre sunt ţinute tot timpul la cald. Suntem ca pompierii: ne mobilizăm imediat!“.
ISTORIC
Nava-fanion a flotei române
- „Perseus“, construit în 1990 la Şantierul Naval din Brăila, este cel mai mare spărgător de gheaţă - cu zonă de navigaţie maritimă - nelimitată din România.
- Nava măsoară o lungime de 70 de metri, o lăţime de 16 metri şi este dotată cu două motoare produse la Reşiţa sub licenţa MAN, cu o capacitate totală de 6.600 de cai-putere.
- „Perseus“, fosta navă „Albatros“, a trecut printr-o sumedenie de aventuri, dintre care cea mai spectaculoasă a avut loc în 2000, când a evadat din Portul Alexandria după ce fusese reţinută abuziv, timp de trei luni, de autorităţile portuare egiptene.