Este greu să ne imaginăm o echipă naţională fără Mutu, Chivu sau Contra, însă peste câţiva ani timpul ne va obliga să trăim această realitate şi să ne punem speranţele în altă generaţie de fotbalişti.
În Centrul de Fotbal de la Mogoşoaia, FRF încearcă de câţiva ani să formeze echipe naţionale valoroase la juniori. Tentativele au eşuat lamentabil până acum, vinovaţii find căutaţi în special la nivelul antrenorilor. Situaţia de la naţionala de juniori sub 15 ani, formată astă-toamnă, ne arată însă că deficienţele nu sunt doar de ordin organizatoric şi strategic.
Din spusele antrenorilor, fotbalul juvenil se confruntă cu o scădere a calităţii fotbaliştilor atât la nivel valoric, cât şi uman. Probleme grave, de mentalitate şi de educaţie, trag în jos sau chiar scot în decor juniori altfel talentaţi. Singura soluţie găsită pentru a-i menţine pe adolescenţi în circuitul performanţei rămâne regimul cazon.
În acest „lagăr de concentrare“ de la Mogoşoaia, puştii sunt practic obligaţi să înveţe fotbal, dar şi carte. Un adevărat centru de „reeducare“ în care tinerii fotbalişti sunt învăţaţi ceea ce ar fi trebuit să înveţe de la părinţi, în cei şapte ani de-acasă: să se poarte, să vorbească, să-şi asume responsabilităţi, să fie disciplinaţi, chiar să şi mănânce! Doi ani de „detenţie“ pentru a obţine rezultate
Colegi pe vremuri la „Luceafărul“, Miodrag Belodedici şi Lucian Burchel au selecţionat 22 de copii din întreaga ţară, alcătuind naţionala de tineret Under 15.
Adolescenţii vor fi cantonaţi la Mogoşoaia timp de doi ani, unde vor fi supuşi unui regim disciplinar de o severitate împinsă la extrem, asemănătoare cu cea din unităţile militare. Stagiul a început deja în septembrie anul trecut. „Nu s-a mai făcut aşa ceva până acum! E ceva inedit ca o echipă naţională să stea doi ani în cantonament, dar la vârsta asta nu poţi să realizezi nimic dacă nu lucrezi cu ei zi de zi! Avem doi ani în care vom încerca să formăm nişte fotbalişti cu mentalitate occidentală. La partea asta e cel mai mult de lucrat. Vrem ca naţionala de mâine să fie una fără vedetisme“, mărturiseşte Belodedici.
Lucian Burchel, antrenorul naţionalei sub 15 ani, spune că elevii săi au un potenţial foarte mare, însă dincolo de aspecte tehnice, are enorm de lucru la capitolul disciplină. „Înjurătura: penalizare 3 puncte. La 39 de puncte, valea!“
„Copiii ăştia sunt la o vârstă foarte dificilă, trebuie să ştii să-i struneşti. Fiecare a venit aici cu nasul pe sus, considerându-se cel mai tare din parcare. De aceea am impus un Regulament de Ordine Interioară extrem de dur. Fiecare face de serviciu prin rotaţie, face curat, duce echipamentele la spălat şi îndeplineşte mai multe sarcini. Trebuie să înveţe să fie responsabili şi modeşti. Puteţi să spuneţi că e la fel ca în armată, doar că aici nu ţinem pe nimeni cu forţa. Cine e nemulţumit poate să plece“, spune fostul jucător al Sportului Studenţesc.
Regulamentul prevede ca fiecare act de indisciplină să fie sancţionat cu puncte de penalizare, iar acumularea punctelor conduce la excluderea din lot: „Eu nu accept fiţe şi vedetisme. Dacă îi prind că înjură, 3 puncte de penalizare! Dacă se ceartă şi îşi pun mâna în gât, 5 puncte. La 39 de puncte, valea! Îi trimit acasă! Până acum au ajuns doi dintre ei la 30 de puncte şi i-am trimis acasă să se gândească bine ce fac cu viaţa lor. După o săptămână m-au rugat plângând să-i primesc înapoi. Dacă vrei performanţă, se cer sacrificii! Acum poate nu conştientizează, dar mai târziu vor înţelege ce bine le-a prins“. Lecţia de patriotism
Viitori „tricolori“ sunt instruiţi din toate punctele de vedere în baza de la Mogoşoia, inclusiv cum să se comporte la intonarea imnului. „Le-am arătat un filmuleţ cu intonarea imnului la un meci de rugby. Scoţia cu nu mai ştiu cine... Scoţienii cântau de săreau tricourile de pe ei, ăilalţi făceau cu ochiul şi îşi dădeau coate. I-am pus să înveţe imnul României şi i-am învăţat cum să se comporte la intonarea acestuia. Să cânte cu toţii, să stea drepţi, să privească în faţă şi să se ţină de mână. Au mers în sala de sport şi au repetat singuri, iar la meciul cu Elveţia au cântat de îţi era mai mare dragul. Trebuie să înţeleagă de pe acum ce înseamnă să joci pentru ţara ta!“, povesteşte Burchel.
Deşi pare a juca rolul omului cu biciul în mână, acesta spune că ţine foarte mult la copiii pe care îi antrenează: „Eu ţin la aceşti copii şi ceea ce fac e spre binele lor. Uneori îmi vine să-i strâng în braţe, dar mă abţin. Dacă glumeşti prea mult cu ei, ţi se urcă în cap“.
SEVERITATE
„Cine are probleme cu şcoala zboară!“ Pentru că se află tot timpul la Mogoşoaia, cei 22 de copii au fost înscrişi la două şcoli din Bucureşti, iar antrenorul Lucian Burchel spune că au rezultate foarte bune: „Ei stau aici tot timpul. Au două vacanţe pe an, de câte două săptămâni, când merg acasă. Tot aici merg şi la şcoală, îi ducem şi îi aducem cu microbuzul. Le-am spus că, dacă au probleme cu şcoala, zboară de aici. Doi au fost corigenţi la un moment dat şi i-am trimis acasă. Mi-au zis să-i reprimesc că se iau de carte, iar acum au numai 8, 9 şi 10. Seara au program de învăţătură. O oră şi jumătate îşi fac temele şi studiază, iar secundul meu îi supraveghează. Cu toţii au rezultate foarte bune, profesorii sunt surprinşi de comportamentul lor pozitiv“.