Nasul alege locul de concediu

Numeroase destinaţii de vacanţă îşi învăluie vizitatorii în arome specifice, care fie seduc, fie rămân în memorie ca un aspect negativ.

Oricât de fascinante ar fi culorile, peisajele şi oamenii dintr-un anume loc, un miros urât îi va face pe toţi să se îndepărteze cu repeziciune. Deşi mai puţin importantă în alegerea unei vacanţe, aroma locală îşi pune adânc amprenta asupra impresiei despre o destinaţie sau alta şi-l atrage sau îl îndepărtează pe turistul rătăcit. Nasul se poate transforma, de altfel, într-un instrument rafinat, care readuce în memorie imagini din trecut, în cele mai surprinzătoare momente.

Parfumuri şi mâncare

Primul lucru care-i izbeşte pe turiştii sosiţi pentru prima dată în Tunisia este parfumul persistent, dar plăcut, al florilor de iasomie. Aromele se accentuează în apropierea bazarului. „Aici, vizitatorii sunt traşi de nas de condimentele colorate, parfumuri orientale, ceai de mentă sau nenumăratele obiecte din piele de cămilă - genţi, rucsacuri, perne, taburete, veioze etc. -, colorate variat, care au un miros specific“, povesteşte Gheorghe Stoian, manager la Tunisiana Travel.   Tot despre arome care gâdilă nasul vorbeşte şi Mircea Vladu, manager la Prestige Tours. Acestea se referă însă la nuanţe mai europene. „Cine ajunge în Tenerife şi se plimbă în zonele comerciale, recunoscute pentru discounturile de 50%, va remarca un miros destul de puternic de parfumuri de lux“, spune Vladu. Potrivit acestuia, în zonă sunt nenumărate magazine de cosmetice, de unde turiştii pot cumpăra ape de parfum sau de colonie şi creme de faţă, de mâini sau de corp, cu reduceri substanţiale.   Un altfel de parfum, care trimite la festinul Sărbătorilor de Iarnă, se simte pe anumite străduţe din Franţa. „Am fost plăcut surprins la Chamonix, când, plimbându- mă pe principala arteră, am simţit un miros plăcut de brînzeturi şi de friptură de vită... Mă aflam pe principala arteră, scăldându-mi ochii în vitrinele dichisite ale magazinelor, ciocolateriilor şi parfumeriilor, dar recunosc, aromele senzaţionale nu m-au lăsat până nu m-am aşezat la masa unui restaurant“, îşi aminteşte Ioan Cojocărescu, director general al magazinului de vacanţe on-line „promoturism.ro“.

Aroma nopţii dintre ani

Ies artificii şi scântei, e clar, e Anul Nou! Nu şi în Malta, unde mirosul de pocnitori şi artificii arse se simte săptămânal, de la tradiţionalele focuri de artificii. Sunt petreceri în aer liber, la care participă toată comunitatea şi se distrează nenumăraţi turişti, sărbătorindu-l pe sfântul care are grijă de localitatea respectivă printr-un concurs inedit de focuri de artificii la sol. „Un alt miros specific Maltei se regăseşte în pieţele de peşte, unde, până la prânz, pescarii îşi etalează prada din ziua respectivă: bibani, peşti spadă, fructe de mare“, afirmă Mark Neville Farrugia, manager Malta Travel.

În Rio de Janeiro însă, pe celebra Copacabana, noaptea dintre ani miroase a... şampanie. Cel puţin aşa povestesc cei care au petrecut acolo. „De mai mulţi ani de zile există un obicei de la care nu se abate niciun turist şi niciun localnic: stropitul cu şampanie. Se spune că aduce noroc în anul care vine“, menţionează Adriana Goicea, manager Cocktail Holidays. Un alt parfum din acest loc este cel de nucă de cocos, care îi atrage pe plimbăreţi să se înfrupte cu lapte de cocos răcoros şi dulce, care se soarbe cu un pai printr-o secţiune pe care orice brazilian se pricepe de minune s-o facă.

AROME ASIATICE

Aer irespirabil în India

Una dintre cele mai surprinzătoare ţări din punct de vedere al mirosurilor, care frapează turistul de-a dreptul, este India. „Aproape peste tot, în marile zone urbane, mirosul este irespirabil, izbindu-te izul pronunţat al canalelor descoperite, al dejecţiilor umane şi al zoaielor culinare întâlnite la tot pasul. Totul contrastează cu măiestria arhitecturală aproape nepământeană a palatelor sau a mormintelor vechilor moguli, precum Taj Mahalul, Fortul Roşu etc.“, spune Ciprian Enea, consultant „www.besttourism.ro“. În Thailanda, aproape orice miroase a ghimbir, de la parfumurile de cameră până la supele şi felurile principale, uleiurile de masaj sau chiar sucurile, totul conţine ghimbir. Atât gustul, cât şi mirosul sunt extrem de pronunţate, greu de asociat cu ceva cunoscut spaţiului european şi nu lasă turistului decât două alternative, ori să-i placă foarte mult, ori să-i repugne profund. În China, de exemplu, în Beijing, smogul este extrem de pronunţat şi totul are un „parfum“ industrial. Un iz în preajma căruia organismul se simte inconfortabil.