Napoleon și ”statul latin” din Estul Europei. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Nu forţa găsirea unei soluţii, temporizează, doar. Nu lua decizii importante. Amână toate întâlnirile pe care le poţi reprograma. Nu te implica în promisiuni strategice, pe termen lung.

Grouchy este distrus şi caută moartea pe câmpul de onoare. Glonţul nu îl vrea. Totuşi, reuşeşte câteva mici victorii, care salvează retragerea lui Napoleon. Cu greu evită să nu fie judecat pentru înaltă trădare şi condamnat la moarte, dar este exilat în America. Restul vieţii şi l-a petrecut încercând să se justifice.

Toată această poveste spusă de un belgian la Waterloo, am văzut-o în ochii unui tablou pictat în ulei, din Louvre.

Oare ce s-ar fi întâmplat dacă mareșalul Grouchy ar fi mers în direcția bubuitului tunurilor și Napoleon ar fi câștigat bătălia de la Waterloo? Bună întrebare! Un răspuns parțial îl găsim în ”Memoires de Napoleon”, eu am ediția din anul 1829, cea în cinci volume, legate în piele roșie, a făcut parte din biblioteca șah-in-șahului Iranului. Napoleon credea și mulți istorici îi dau dreptate, că, dacă ar fi câștigat bătălia de la Waterloo, ar mai fi fost câteva bătălii, mai puțin importante, dar Europa, obosită și sleită de atâtea războaie, ar fi cedat în fața tenacității imperiale franceze. Britanicii nu ar fi rezistat contra unui întreg continent și ar fi căzut la pace, sigur, cu unele cedări de colonii.

Valentin Ceaușescu, apariție rară în public. Evenimentul pentru care fiul fostului dictator a ieșit din anonimat

Cătălin Cîrstoiu, la HAI România: „Să nu vă așteptați de la mine să mă retrag”. Video

Napoleon, ca să înlăture pericolul teuton, mereu prezent, ar fi împărțit Prusia și Austria în mici ducate, hanse. În schimb, în Est ar fi alcătuit două mari state, Polonia Mare și un stat latin ca să fie tampon și obstacol în calea celor două imperii, țarist și otoman.

Despre statul latin, nu este mare lucru, doar o propoziție. Dar putem specula, sigur, exagerând puțin, că Napoleon Bonaparte ar fi creat România Mare, cu o sută de ani mai devreme, din considerente politico-militare. Totuși, este neclară poziția lui Napoleon față de Ungaria, care pierduse războiul contra habsburgilor în anul 1708. Pe de altă parte dreptul națiunilor și statele naționale erau noțiuni ”la modă” mai mult în mediul academic, nu în politica continentului. Au devenit executive după 1848 și puse în practică, pe scară largă, după Primul Război mondial. Așa că nu se știe dacă statul latin ar fi cuprins în granițele lui pe toți românii, adică Transilvania și celelalte teritorii din Nord-Vest. Nici astăzi România nu are în granițele sale pe toți românii, cu toate că astăzi funcționează, încă, dreptul națiunilor.

”Interesele României, mereu aceleași, sunt ignorate astăzi de o clasă politică trădătoare și ocupată numai cu interesele proprii prin lupte intestine și mahalagisme de joasă speță.” Nae Ionescu, volumul IX, Publicistică, pagina 237. Nimic nu s-a schimbat, de aproape o sută de ani!

Dragi lupi, padawani și hobbiți, Napoleon nu a avut noroc la Waterloo, noi, românii, nu avem noroc, cam de multișor. Să sperăm că, poate, mâine, mereu mâine, o să avem mai mult noroc, cu toate comentariile hâtrului călugăr Cleopa, care spunea că norocul este un drac, Doamne iartă-mă! Și apoi amesteca, cu mult umor, toată istoria antică, ca pildă și demonstrație. Eu sunt de părerea starețului Dionisie de la Sf. Munte Athos care spunea că ”norocul este Binecuvîntarea Domnului!”  Mereu, mâine, doar este, în definitiv, o nouă speranță, un alt noroc, o altă zi!