Oamenii sunt atat de subiectivi incat devin, fara sa vrea, nedrepti.
Nu exista „accidente” in destinul uman, totul e exact asa cum trebuie sa fie la nivel individual pentru a fi insusite propriile lectii, necesare evolutiei. Marii maestri ai tuturor timpurilor au prevenit incontinuu pe discipolii lor despre eroarea, adesea hilara, de a uita cealalta parte a oricarei chestiuni. In plus, au atras atentia asupra zadarniciei de a judeca intamplarile vietii in termeni de „bine” si „rau”.
De cate ori nu ai inteles abia tarziu ca ceea ce ai crezut ca e noroc s-a dovedit a fi neagra deziluzie sau dimpotriva, ce parea a fi cumplit cosmar a stralucit in timp ca implinita bucurie? Nu spun ca e indiferent ce faci, ca poti renunta la responsabilitate. Spun ca pentru fiecare actiune a noastra exista o reactiune de forta egala si opusa, fara legatura cu notiunile de „bine” sau „rau”. A eticheta ceva ca fiind „rau” creeaza o punte solida intre tine si acel lucru, asa incat vei experimenta o situatie similara, daca nu ai facut-o deja.
Toate intamplarile prin care ai trecut, fie ca le vezi drept „succes” sau „esec”, ti-au oferit destula experienta ca sa reflectezi si sa cresti in putere interioara. Ni s-a daruit constiinta, instinct, intuitie, inspiratie si simt al onoarei. Cu aceste ingrediente ale sufletului, folosindu-ne de liberul arbitru, am putea diferentia ceea ce e „bine” de „rau”, nu? Nu-i asa. Fiecare avem o cale proprie, un fel de „contract” pentru propria dezvoltare. Nu poti sti „contractul” tau si nici pe al altuia. Insa toate situatiile pe care le traiesti sunt „bune”, chiar daca uneori nu par a fi asa. Toate echilibreaza energii subtile care conduc la evolutie spirituala.