Revenind acasa dupa calatoria de sarbatori, am gasit o scrisoare de la prietena mea Lidia Barsan.
Cu permisiunea autoarei va impartasesc din frumusetea si intelepciunea ei: „Va invit sa priviti in urma cateva clipe si sa va exprimati recunostinta pentru tot ce ati trait pana acum, pentru toate experientele prin care ati trecut, indiferent de cum au fost ele! Pentru ca tot ce ni s-a intamplat mai bun sau mai putin bun din punctul nostru de vedere nu a avut decat un scop si acesta este trezirea interioara. Imbratisati, asadar, trecutul cu tot ce cuprinde el si multumiti-i ca v-a modelat pentru ceea ce sunteti azi.
Impacati-va cu voi si cu intreaga lume, caci aceasta impacare este o alta cheie a inaintarii cu bucurie. Va invit, de asemenea, sa priviti catre viitor cu speranta si incredere! Intotdeauna acolo se afla ceva stralucitor si minunat care ni se poate intampla. E un moment desavarsit pentru a va face promisiuni, pentru a va asculta dorintele, visele, ceea ce vreti cu adevarat sa se intample cu voi si cu intreaga noastra Lume. Imaginati-va! Imaginatia este creatie! Folositi-va de magia ei pentru a va re-crea destinul! Indrazniti sa visati la tot ce poate fi mai bun si mai frumos si fiti siguri ca puterea acestui an va lucra pentru a transforma totul in realitate! Trebuie sa avem grija ce ne dorim, pentru ca nu cumva dorintele noastre sa ne creeze sau sa creeze suferinta!”
Parca ar fi mesajul meu de duminica, scris cu mai multa duiosie! Iar cei carora le-a placut „Poveste fara sfarsit” de Michael Ende sau filmul „Labirintul unui faun” al lui Guillermo del Torro primesc si o recomandare: volumul „Fetita cioplitorului de stele”, semnat cu talent de aceeasi Lidia Barsan.