Fostul preşedintele Hosni Mubarak care a demisionat vineri seara este numit de către unii dintre criticii săi "faraonul modern al Egiptului". În lunga sa "domnie", de 30 de ani, cel mai longeviv dintre liderii moderni ai Egiptului a condus ţara cu o mână de fier, a zdrobit opoziţia politică, a consolidat alianţa cu Occidentul şi a supravieţuit mai multor tentative de asasinat.
Muhammad Hosni Sayyid Mubarak a fost instalat la conducerea ţării în 1981, la opt zile după ce predecesorul său, Anwar Sadat, a fost asasinat de islamiştii radicali la o paradă militară în Cairo. Anwar Sadat plătea astfel pentru politica sa care viza menţinerea de relaţii paşnice cu Israelul.
A fost unul dintre momentele norocoase ale lui Mubarak, pe atunci vicepreşedinte. El a fost rănit, dar a scăpat cu viaţă din atacul organizat de câţiva ofiţeri militari şi soldat cu moartea a 11 persoane. Ulterior, Mubarak a supravieţuit altor şase tentative de asasinat, notează BBC News.
În 1981, proaspătul preşedinte Mubarak avea în urma lui o carieră militară - a urmat Academia Militară Egipteană, a servit ca pilot şi ulterior comandant al Forţelor Aeriene. Relaţia sa cu armata s-ar putea dovedi foarte importantă în contextul revoltelor antiguvernamentale care au loc în prezent în Egipt.
Armata a fost scoasă pe străzi şi a jucat deja un rol important în reprimarea protestelor. 30 de ani
Timp de 30 de ani, Mubarak a condus ţara într-un stil autoritar: a controlat toate structurile puterii, a impus măsuri speciale de securitate şi a refuzat să tolereze opoziţia politică.
O lege care impune starea de urgenţă în ţară s-a aflat în vigoare pe parcursul celor trei decenii sub preşedinţia lui Mubarak. Guvernul susţine că legislaţia este necesară pentru lupta împotriva terorismului islamic, care s-a făcut simţit de mai multe ori prin atentatele organizate în ultimii ani.
În acelaşi timp însă, autorităţile folosesc prerogativele sporite oferite de lege pentru a restrânge libertăţile civile, pentru a combate activ orice formă de opoziţie politică şi pentru a interzice protestele publice precum cele din ultimele zile.
În ultimii ani, Mubarak a răspuns presiunilor interne şi occidentale (în special venite din partea SUA) şi a oferit câteva concesii democratice, care nu au schimbat însă foarte mult starea de fapt. După ce a câştigat trei referendumuri care l-au reconfirmat în fruntea ţării, preşedintele a decis ca în 2005 să organizeze un scrutin adevărat. Aşa cum era de aşteptat, el şi-a zdrobit adversarii. Alegerile au fost criticate aspru pentru neregulile observate. În cele trei decenii sub conducerea lui Mubarak, Egiptul a înregistrat creştere economică şi o relativă prosperitate. Sărăcia este însă o mare problemă - 40% dintre cetăţeni trăiesc cu mai puţin de 2 dolari pe zi. Preţurile mari la alimente şi şomajul actual au fost elementele care au alimentat protestele antiguvernamentale.
Sprijinul SUA
După moartea lui Sadat şi instalarea în funcţie, Mubarak a continuat până în ziua de azi politica relaţiilor paşnice cu Israelul şi acţiunile de combatere a islamiştilor extremişti. Relaţia cu Israelul, privită cu nemulţumire în lumea arabă şi în interiorul ţării, i-a adus sprijinul SUA, care s-a manifestat, anual, sub forma unui consistent ajutor financiar. Telegramele diplomaţiei americane, dezvăluite de WikiLeaks, arată că politica americanilor în privinţa lui Mubarak a fost una pragmatică. Washingtonul cunoştea în detaliu situaţia din Egipt (de la încălcarea drepturilor civile şi a libertăţilor politice până la torturarea opozanţilor), dar a continuat să îl sprijine pe preşedinte deoarece era un aliat indispensabil.
În timpul actualei crize, preşedintele american Barack Obama i-a cerut totuşi omologului său egiptean să ia măsuri concrete în favoarea reformelor politice şi să nu recurgă la violenţă împotriva militanţilor ostili regimului.
Un semnal important al poziţiei actuale a Washingtonului este decizia administraţiei americane de a "reevalua" ajutorul financiar destinat Egiptului (1,5 miliarde de dolari, anual), în lumina evenimentelor din ultimele zile. Într-un top al ţărilor care primesc ajutor financiar american, Egiptul se află pe locul patru.