Editura Evenimentul si Capital

Motorul Lisabona propulsează visele europene

47cc2964abc60655b838476a0b33430a
Autor: | | 3 Comentarii | 0 Vizualizari

După ani de zile de negocieri sterile şi reforme cu pipeta, Uniunea Europeană intră în 2010 cu noile veşminte ale Tratatului de la Lisabona şi cu speranţa că Bruxelles-ul are, pentru prima oară, capacitatea să joace un rol principal pe scena globală.

Privită de la Bucureşti, comunitatea europeană a servit în 2009 un mix de ingrediente. Temele majore – ratificarea Tratatului de reformă, coordonarea europeană în politica externă, măsurile luate de Bruxelles pentru combatereaza crizei economice – au interesat mai puţin. Cel puţin două momente au făcut însă rating, racordând România la dezbaterea comunitară: alegerile europarlamentare şi numirea lui Dacian Cioloş în funcţia de comisar pentru Agricultură. Cu siguranţă, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona reprezintă pentru UE evenimentul principal al anului. A fost nevoie de naufragiul istoric al Tratatului constituţional din 2005, apoi de ani de zile de negocieri fără rezultate precise, pentru ca Europa să se pună de acord asupra unei formule care să reunească interesele şi aspiraţiile statelor comunitare. Istoria de manual spune aşa: Tratatul de la Lisabona a fost semnat în capitala portugheză pe 13 decembrie 2007, dar intrarea sa în vigoare reclama validarea, fie prin referendum, fie prin votul legislativelor nationale, din partea statelor membre. O naştere dificilă Lungul drum al reformei UE începuse în 2003, când proiectul unei Constituţii, ce ar fi înlocuit tratatele-cheie ale blocului comunitar, a fost prezentat liderilor europeni. În 2004, Consiliul European a adoptat documentul,dar în 2005 cetăţenii francezi şi olandezi au respins Constituţia, aruncând blocul comunitar într-o „perioadă de reflecţie”. Perioadă care s-a terminat în vara lui 2007, odată cu adoptarea actualului tratat de reformă, complementar tratatelor-cheie ale UE şi catalogat de critici drept o variantă simplificată a Constituţiei. Nu era ultimul pas. În vreme ce 26 de ţări au ratificat documentul în parlament, România fiind printre primele, Irlanda l-a respins printr-un referendum, în iunie 2008. A fost nevoie de o repetare a votului, la care Dublinul a consimţit condiţionat, pentru ca populaţia irlandeză să aprobe tratatul. Pe 1 decembrie 2009, Bruxelles-ul putea, în sfârşit, să-şi înceapă noua viaţă.

SCHIMBAREA LA FAŢĂ Bruxelles-ul aspiră la statutul de superputere În ianuarie 2009, atunci când Moscova a decis să închidă robinetul de gaz, într-un diferend cu Ucraina care a lăsat să tremure, la propriu, o întreagă Europă, semnalul a fost cât se poate de clar: Uniunea are nevoie de o voce puternică pe plan extern, care să negocieze situaţiile dificile, în interesul tuturor statelor membre. Deficitul a fost vizibil şi în timpul conflictului din Gaza, când UE n-a fost în stare să discute la nivel bilateral cu părţile implicate. A făcut-o atunci Franţa, prin intervenţiile lui Nicolas Sarkozy. Bruxelles-ul nu mai însemna însă, de mult, vocea singulară a mărilor ţări comunitare. Era nevoie de ceva mai mult pentru ca Europă să fie, în sine, o prezenţă juridică vizibilă pe scena internaţională. Acel ceva exista deja în sertarele Uniunii. Tratatul de la Lisabona putea oferi câteva garanţii nevoii europene de a fi mai mult decât o aglomerare birocratică de interese economice. Pe repede înainte, 2009 a fost anul în care Bruxelles-ul a făcut tot posibilul ca reforma să devină o realitatea palpabilă. Iar visul a coborât pe culoarele comunitare odată cu ratificarea Tratului de la Lisabona de către cetăţenii irlandezi. Ce înseamnă însă, punctual, intrarea în vigoare a acestui document?

• Lisabona aduce puteri sporite Parlamentului UE, care va avea un cuvânt de spus, alături de Consiliul European, şi în politicile din domeniul securităţii, justiţiei şi imigraţiei. Creşte, totodată, şi rolul jucat de parlamentele naţionale în consultările pentru elaborarea legislaţiei. • Votul cu majoritate calificată din Consiliu e extins la noi domenii unde hotărârile erau luate în unanimitate, pentru ca procesul decizional să se desfăşoare mai eficient. Din 2014, deciziile Consiliului vor fi luate pe principiul dublei majorităţi (55% dintre statele membre, reprezentând 65% din populaţia UE). O clauză a solidarităţii e introdusă, pentru ameninţări precum un atac terorist sau un dezastru natural. • Cea mai vizibilă schimbare e cea a instituirii unui preşedinte permanent al Consiliului European şi a unui diplomat-şef, ajutat de un corp diplomatic. Schimbările au scopul de a oferi UE o voce coerentă şi o prezenţă consistentă pe plan global. Desemnările belgianului Herman Van Rompuy în funcţia de preşedinte şi a britanicei Catherine Ashton în postul de diplomat-şef al UE sunt însă discutabile. Vocile critice au pus deja întrebarea: în ce măsură pot fi doi politicieni anonimi reprezentanţii de care UE are nevoie pentru a juca în prima ligă, alături de SUA şi China?

PERSPECTIVE De la Nisa la Lisabona Felul în care preşedinţia semestrială spaniolă a UE va colabora, începănd de astăzi, cu noul şef al Consiliului European, Herman Van Rompuy, va inspira în viitor cimentarea relaţiei dintre cele două instituţii. Un lucru e sigur, Spania va stabili precedente. Comentatorii au indicat încă de acum o lună că mandatul Madridului va fi marcat de contextul legal inedit stabilit de Tratatul de reformă al UE. Noile reguli introduse de document nu stabilesc cu claritate modul de colaborare al preşedinţiei semestriale cu preşedintele permanent al Consiliului European. Priorităţile preşedinţiei spaniole? În primul rând, trecerea de la vechiul “model Nisa” la era noului Tratat de la Lisabona. Concret, acest lucru înseamnă vizibilitate pentru rolul jucat de Herman Van Rompuy şi de diplomatul-şef al UE, Catherine Ashton. Cum se va realiza acest deziderat, în condiţiile în care Spania are propria agendă, rămâne de văzut. Priorităţile spaniole: locuri de muncă şi redresare economică Planurile preşedinţiei spaniole pentru mandatul de şase luni pun pe primul loc recuperarea economică şi crearea de locuri de muncă. Madridul are un motiv aproape personal pentru aceste scopuri, în condiţiile în care şomajul din Spania atinge în acest moment aproape 20%. Pentru implementarea Tratatului de la Lisabona, Spania a anunţat deja că doreşte ca noul serviciu diplomatic, format din reprezentanţi ai statelor membre şi ai instituţiilor UE, care vor sprijini activitatea diplomatului-şef, să fie gata înainte de luna aprilie. În ceea ce priveşte relaţiile externe, Madridul susţine că nu va încerca să-l pună în umbră pe Rompuy. Concret, acesta va putea prezida numărul mare de summituri bilaterale, cu SUA, Rusia, Canada sau Maroc, programate pentru prima jumătate a lui 2010. Tot la capitolul „Tratatul de la Lisabona”, Spania doreşte popularizarea aşa-numitei „iniţiative cetăţeneşti”, care permite unui milion de cetăţeni dintr-un număr semnificativ de state membre să ceară Comisiei UE luarea în discuţie a unui proiect legislativ.

SCANDAL la mai bine de o luna de la moartea lui Razvan Ciobanu! Decizia SOC luata de prietenul sau!

Pagina 1 din 2


Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Internaţional

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI