Una dintre bătăliile lunilor mai-iunie va fi, fără îndoială, cea legată de modificarea Constituției, la inițiativa celor 3 milioane de persoane care au semnat proiectul Coaliției pentru Familie. E un domeniu foarte sensibil și fiecare nuanță este importantă.
Vizita făcută la Bacău de președintele Klaus Iohannis, pentru a participa joi, 26 aprilie, la dezbaterea ”Viziunea tinerilor asupra viitorului României”, a fost marcată de declarația legată de înțelegerile subterane făcute de liderii PSD în Israel. Imediat, opinia publică a explodat.
Totuși acolo s-au întâmplat și alte lucruri. De exemplu, președintele a anunțat că nu are niciun rol în schimbarea Constituției, adică a spus că NU SE VA OPUNE ORGANIZĂRII REFERENDUMULUI (”eu nu am văzut rolul meu în a tranșa discuția, de exemplu, pe Constituție”), dacă acesta va fi organizat, dar a spus ce poziție va susține și anume DE OPOZIȚIE LA ADOPTAREA AMENDAMENTULUI PROPUS (”eu văd rolul meu în a explica societății, în ansamblu, că toleranța este o calitate esențială a unei societăți moderne din Europa secolului XXI”).
Vizita asta în Bacău a fost atent anunțată de oficialii Administrației prezidențiale, cu câteva zile înainte, contrar obiceiului lor, de multe ori ei preferând ca deplasările președintelui să fie marcate de surpriză. Anunțul a fost făcut înainte de scandalul iscat de plecarea Vioricăi Dăncilă în Israel.
Anunțul privind deplasarea a fost făcut marți, iar confirmarea plecării a venit abia miercuri. Din acest motiv, am bănuit că, pe lângă declarații despre cum va rezolva el problemele Băncii Naționale a României, președintele avea de făcut un anunț pe care el îl considera important.
Am parcurs toată dezbaterea și cred că acesta era, cel despre referendumul pentru redefinirea familiei. Lucrurile precipitându-se, anunțul nu a mai fost observat.
Important este și contextul în care au fost făcute aceste afirmații. La sfârșitul dezbaterii cu tinerii invitați, președintele a răspuns unei întrebări adresată din sală.
În stenograma întâlnirii de pe siteul presidency.ro, întrebarea pare că se referă la discriminarea de orice fel, mai ales că întrebarea precedentă la care răspunsese președintele era legată de discriminarea tinerilor cu deficiențe. Ca să afli contextul exact, trebuie să asculți câteva zeci de minute bune de înregistrări, postate pe același site, și la final observi că întrebarea este foarte bine țintită, așezând subiectul pe o singură temă, discriminarea minorităților sexuale.
Iată redarea corectă și completă a întrebării și răspunsului. Întâi partea care lipsește din redarea oficială:
Moderatorul evenimentului a spus, spre finalul întâlnirii: ”Aș vrea să îi dau cuvântul și reprezentantului Asociației Accept”
„Numele meu este Ciubotaru Victor, sunt un tânăr membru al Asociației Accept. Domnule președinte, aș dori ca mai întâi de toate să trasez câteva linii care conduc sau care stau la baza întrebării pe care urmează să v-o adresez. Conform studiului Asociației pe care o reprezint astăzi, Asociația Accept, ”Un liceu sigur pentru toți”, un studiu dedicat situației din licee, 7 din 10 elevi LGBT, lesbiene, gay, bisexuali și transgenderi, consideră că tinerii aparținând acestei comunități nu sunt în siguranță la școală, fiind afectați de hărțuire și violență fizică, verbală și emoțională. România, din păcate, nu are nici până în acest moment o strategie națională care să combată discriminarea, inclusiv discriminarea din mediul școlar. Deși mai multe state au făcut recomandări explicite în acest sens la Națiunile Unite în luna ianuarie a acestui an, în cadrul Universal Periodic Review. În acest context, întrebarea pe care o formulez este...”
Și de aici începe relatarea oficială de pe siteul Administrației prezidențiale, presidency.ro.
„Intervenție: Ce rol poate juca Președinția României, luând în considerare atribuțiile sale în politica externă, pentru cooperarea cu Guvernul României în vederea adoptării strategiei naționale anti-discriminare, strategie care sa fie operațională și la nivel de tineret?
Președintele României, domnul Klaus Iohannis:
„Orice formă de discriminare trebuie combătută, însă, pentru a combate discriminarea, elaborarea unei legislații specifice este doar un pas, un pas important. O să mă sfătuiesc cu colegele și colegii mei să vedem în ce măsură putem să încurajăm Parlamentul României să accepte o discuție și o legiferare pe tema eliminării discriminării.
Asta se poate face relativ ușor, însă discriminarea va dispărea atunci când societatea în general devine mai conștientă. În școală, discriminarea poate fi eliminată mai ușor atunci când dascălii se vor implica, când părinții se vor implica, când conducerile școlilor se vor implica și când această dorință de a fi deschiși din partea societății se transmite și clasei, școlii, sistemului educațional la modul, să zic, cel mai general.”
Știți foarte bine că în momentul de față o discuție pe modificarea Constituției inflamează societatea românească. Eu cred că și în chestiune discriminării, și în chestiunea modificării Constituției, cuvântul cel mai potrivit este toleranța.
Dacă suntem toleranți nu înseamnă că vrem să fim altfel, dar vrem să-l cunoaștem pe celălalt și să încercăm să-l înțelegem și cred că trăim, din păcate, în niște vremuri în care toleranța în loc să crească în societate este mai degrabă în reducere, ceea ce este foarte, foarte păcat, și eu nu am văzut rolul meu în a tranșa discuția, de exemplu, pe Constituție, ci eu văd rolul meu în a explica societății, în ansamblu, că toleranța este o calitate esențială a unei societăți moderne din Europa secolului XXI și nu altceva, și atunci, cu siguranță, într-un climat de mai bună toleranță și aceste chestiuni de eliminare a discriminării vor fi mult mai ușor de tratat.”