România se află în criză politică din 10 octombrie 2019, când guvernul Vioricăi Dăncilă a fost demis prin moțiune de cenzură.
Dublate de impactul năucitor al condamnării lui Liviu Dragnea, deciziile unui calcul politic încă nedescifrat pe deplin ale lui Călin Popescu Tăriceanu și Victor Ponta au fragilizat temporar, dar critic majoritatea parlamentară rezultată din legislativele anului 2016. Moțiunea de cenzură inițiată acum de PSD nu va face decât să prelungească deruta și să complice un peisaj politic a cărui clarificare e de așteptat numai de la legislativele din iarnă.
În același timp, a susține că moțiunea de cenzură reprezintă un act iresponsabilitate este doar un exces banal de discurs electoral de pe traseul celor două episoade de alegeri ale anului 2020, din care cel mai important este cel al localelor din septembrie. Ai majoritate, guvernezi. Ai pierdut-o, treci în opoziție. Elementar! Guvernul Orban s-a născut, în două rânduri, exact după această logică de abecedar al democrației.
Formula executivă actuală, monocoloră politic, depinde direct de voința unei majorități fluide, configurată conjunctural de interesele de etapă, meschine de cele mai multe ori, ale partidelor care din Parlament fac posibilă sau nu guvernarea minoritară a PNL. Mai simplu spus, liberalii sunt la discreția PSD, inclusiv a "aripii tinere" a partidului condusă de Victor Ponta, care în octombrie trecut a mizat pe statutul de kingmaker, la fel cum a mizat atunci și Călin Popescu Tăriceanu.
Dacă guvernul Orban va fi demis a doua oară printr-o moțiune de cenzură, ceea ce este posibil, președintele Iohannis s-ar expune considerabil ridicolului insistând să păstreze actuala componență a unui cabinet care erodează atât natural, cât și prin suma de greșeli în gestionarea crizei sanitare și economice șansele unui scor foarte bun al PNL la parlamentare.
Din acest punct de vedere, moțiunea de cenzură poate fi o oportunitate de termen scurt pentru liberali, care ar beneficia câteva luni de un respiro. Asta în condițiile în care PSD își menține capacitatea de a respinge din Parlament decizii executive importante, de genul creșterii punctului de pensie cu 14% în loc de 40 de procente, cât prevede legea care îi aparține.
Cea mai la îndemână soluție ar fi un guvern de tehnicieni cu mandat legat strict de administrarea epidemiei și de organizarea celor două episoade electorale. Marele neajuns al unei asemenea formule este, între altele, tocmai calendarul alegerilor. Învestirea unui nou guvern ar avea loc în interiorul perioadei de campanie pentru locale, iar asta complică. Situația e identică și în cazul unui alt guvern politic, indiferent de reprezentarea mai mult sau mai puțin largă a formațiunilor componente.
Fie că trece, fie că nu, moțiunea de cenzură nu rezolvă criza politică, însă poate conta în opțiunile de vot ale nehotărâților și ale acelei părți a electoratului care girează de regulă partidul sau partidele care exercită puterea în ziua alegerilor. Acesta ar fi avantajul principal al unei reveniri la putere pe care pare să conteze PSD și eventualii săi parteneri într-o nouă formulă de guvernare.