Mostenitoarea Codrului

HUNEDOARA. O tanara de 26 de ani nu vrea sa se rupa de un catun condamnat la moarte

Ascuns intr-o poienita de pe o culme a versantului sudic al Apusenilor sade un catun numit simplu ?Codru?. Printre casele aruncate ici - colo, cum s-a gasit cate o palma de pamant mai neteda, trece cu pasi hotarati, dar in liniste, ca o naluca, o silueta de om tanar. Subtire, ascunsa dupa o pereche de pantaloni de trening, o geaca de fas veche si o caciula groasa trasa pe ochi, isi vede de drum fara ca nimeni s-o-ntrebe nimic. De fapt, nici nu prea are cine. E iarna grea, iar in cele noua gospodarii nu sade aproape nimeni in timpul asta al anului. ?Naluca? isi vede de drum. Se duce tintit spre casa de la marginea poienitei, unde e si balta cu peste. Intra in ea si acolo ramane... pentru o vreme.

Satul cu doi locuitori

Dupa jumatate de ceas, ?naluca? iese din casa si se-ndreapta spre lemnar (locul in care lemnele de foc sunt taiate ori crapate, pentru a incape in soba - n.r.). Loveste cu putere cu toporul. De sub caciula cazuta mult peste frunte, rasar doi ochi mari si negri, iar fularul cazut pe-o parte lasa sa se vada chipul unei fete. Se opreste din crapatul butucilor, iar ochii mari si negri i se deschid si mai mult. Aproape ca nu-i vine sa creada: ?Straini! In toiul iernii? In satul asta uitat de lume??. Este Melania Belea. Toata lumea ii spune insa ?Oprenuta?, dupa Opreana, cum o chema pe bunica ei. In urma cu doi ani, doar doua femei, Opreana Marza si Maria Marza mai erau oficial inregistrate ca locuitoare permanente ale satului. In toamna lui 2004, Opreana a incetat din viata. In sat a ramas cumnata ei, Maria, de 77 de ani si, bineinteles, Oprenuta.

?Locul meu pe pamant?

Melania are 26 de ani. Bunica ei, Opreana, era nora lui Marza, fiul adoptiv al lui Todoran, cel care a intemeiat satul cu mai bine de un veac si jumatate in urma. Familia s-a inmultit mai ales in ultimele decenii, dar Melania este printre putinii urmasi ai neamului Marza care mai vin, fie iarna, fie vara, in Codru. Daca o intrebi pe Oprenuta de ce alege sa stea in pustietate, aproape ca se revolta. Politetea o face insa sa-si stapaneasca foarte bine nervii si sa raspunda in cel mai dulce grai al motilor: ?No, acuma. <sta-i locu? meu pa pamant. Tot ce-i aici mi-i cunoscut si parca ar fi al meu si eu al lui. Am fost si-n tara si dincolo, dar niciunde nu-i ca aici. Aici am crescut. O iarna intreaga am stat cu buna aici si trei luni am fost numa noi doua. N-o venit nimeni sa ne vada si ne-o fost foarte bine?.

Consecventa sufletului

Tudor Chirila, reactie HALUCINANTA! Ce a putut sa spuna despre cazul Codrutei Kovesi a DEPASIT orice imaginatie

• Comenteaza
• Nota comentarii
• Politica copyright