Moartea a doi jurnalişti ruşi readuce în atenţia comunităţii internaţionale relaţia dificilă dintre presă şi autorităţile din această ţară.
Gadji Abaşilov (58 de ani), directorul societăţii de radio şi televiziune din Daghestan, un reputat jurnalist, a fost împuşcat vineri în faţa unui supermarket de lângă Taşkent, de indivizi necunoscuţi care au deschis focul asupra maşinii sale. Moartea sa a survenit la doar câteva ore după ce un alt ziarist, Ilias Şurpaiev (33 de ani), angajat al postului de televiziune Pervîi Kanal, a fost găsit mort în apartamentul său din Moscova. Şurpaiev acoperea toate zonele fierbinţi din Caucaz (Cecenia, Inguşeţia, Daghestan, Abhazia şi Osetia de Sus), iar corpul său prezenta urme de violenţă.
Pumnul de fier
Ani întregi, Vladimir Putin a ţinut presa sub pumnul său puternic, încercând să o readucă la statutul din timpul Uniunii Sovietice. Controlul exercitat de serviciile secrete a devenit tot mai sofisticat, extinzându-se şi pe internet, unde FSB îi vânează pe bloggerii anti-Kremlin.
Potrivit analistului politic Andrei Piontkovski, cenzura s-a accentuat după ce Duma a votat în 2006 o lege care pedepseşte orice declaraţie care poate ameninţa securitatea Federaţiei Ruse şi care poate „interfera cu activităţile legale ale statului“. Doi jurnalişti au fost închişi anul trecut pentru „extremism“, după ce au publicat articole pe site-urile cecene, şi cel puţin 20 sunt anchetaţi.
Preţul independenţei
Statul controlează şi economic presa. Potrivit unui studiu efectuat de Uniunea Rusă a Jurnaliştilor, 92% din media este deţinută de stat, cu 30% mai mult decât în 2000.
Astfel se explică de ce, în fiecare vineri, la prânz, Vladioslav Surkov, şeful administraţiei prezidenţiale, îi bagă într-o şedinţă neoficială pe şefii principalelor posturi de televiziune din Rusia. Reprezentanţ ii posturilor de radio şi ai ziarelor sunt convocaţi de două ori pe săptămână la sediul agenţiei ruse de ştiri. „Primim indicaţii despre cum să scriem, despre Uniunea Europeană, Kosovo şi tot aşa“, explică Alexei Venediktov, redactor-şef la Radio Ekho Moskvi. În regulamentul postului naţional de radio se prevede că 50% din ştiri trebuie să fie „pozitive“, iar conducerea a introdus „listele negre“ cu persoanele despre care nu trebuie să se difuzeze nimic pe post.
Când nici pierderea slujbei nu-i mai intimidează, jurnaliştii plătesc cu viaţa. Precum neînfricata Anna Politkovskaia, cunoscută pentru anchetele şi criticile sale la adresa Kremlinului şi asasinată în 2006, în liftul imobilului în care locuia. Precum reporterul de investigaţii Ivan Safronov, de la „Kommersant“, aruncat de la balcon în martie 2007, precum Şurpaiev şi Abaşilov, ziariştii ucişi vineri.
„Am înţeles de la început că Putin vrea să ucidă presa liberă în această ţară.“ , Igor Iakovenko, preşedintele Uniunii Ruse a Jurnaliştilor
VÂNAŢI DE KREMLIN
Rusia, o ţară periculoasă pentru ziarişti
> Peste 20 de jurnalişti au fost ucişi în Rusia din 2000 până acum.
> Comitetul pentru Protejarea Jurnaliştilor a desemnat Rusia pe locul trei, după Irak şi Columbia, în topul celor mai periculoase ţări din lume.
> Potrivit Centrului pentru Jurnalism în Situaţii Extreme, 14 ziarişti ruşi au emigrat anul trecut. Printre ei se numără şi Fatima Tlisova, fost reporter AP, care a fost otrăvită şi bătută de agresori mascaţi. Aceştia i-au spus: „Vei scrie mai bine acum!“.