Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Morţii pandemiei. „In rem!”
Morţii pandemiei. „In rem!”

Morţii pandemiei. „In rem!”

Aseară, un poliţist foarte serios a vrut să mă amendeze. Zicea că am încălcat nu ştiu ce reguli drastice, instituite recent ca să oprească tragedia provocată de pandemie. La început am crezut că sunt victima unei „Maradona” (nu, nu celebrul fotbalist, ci aşa se numeşte metoda prin care un infractor se dă drept poliţist, îţi caută nod în papură şi apoi o daţi la pace şi ca să scapi fără sancţiune îi dai o şpagă).

Cu actele mele în mână, „poliţistul” a început să completeze pe bune un formular standard de amendă. Am rămas siderat. Care nenorocire provocată de pandemie? Alt motiv nu-şi găsise maradonistul să mă facă? M-am făcut că mă apăr, ca să-l văd până unde merge cu tupeul. Am scos telefonul şi i-am redat pe el declaraţia din 24 iunie anul acesta a preşedintelui României, domnul Iohannis: „Campania de vaccinare a fost un succes.

Noi, practic, am oprit pandemia”. Ţin frântura asta de imagine ca pe o icoană, să o arăt nepoţilor, să ştie şi ei prin ce am trecut noi şi cum am ieşit victorioşi. Maradonistul, deloc impresionat, tot cu actele mele în mână, în loc să mi le înapoieze şi să se care înţelegând că m-am prins de manevra pe care vrea să mi-o facă, a continuat să completeze procesul verbal. Atunci am aruncat al doilea argument.

Declaraţia premierului Florin Cîţu, făcută în mijlocul verii: „Valul patru va fi mult mai uşor”! Atunci, de unde reguli drastice impuse pentru diminuarea valului patru, când valul acesta este, cel mult, ca un şpriţ de vară pentru premier, iar preşedintele l-a învins de-a dreptul? Nici acest al doilea argument nu a fost util. Nu eram victima unei tentative de escrocherie. Maradonistul nu era infractor, ci poliţist adevărat. M-a amendat şi mi-a spus zâmbind: „Sunteţi defazat în timp”! Asta chiar m-a convins că este pe bune om al legii, poate chiar şef de promoţie după cuvintele pe care le folosea.

Când am văzut hârtia cu amenda în regulă în mână, mi-am spus că, asta e dacă m-am luat după ei. Preşedintele şi premierul s-or fi înşelat. Legile lui Newton, trei sau câte or fi ele, nu au nicio legătură cu virusologia. Ori, aşa cum se ştie, preşedintele tuturor românilor este la bază profesor de fizică de liceu de provincie. Desigur, tot înşelat a fost şi premierul. A văzut luminiţele de la capătul tunelului ca nişte licurici, cu ochii umezi şi tulburi, aşa cum îi avea atunci când a fost arestat în SUA pentru că mergea din trotuar în trotuar. Nici băutura nu are legătură cu virusologia.

Era clar că omul legii avea dreptate. Am năvălit pe primul televizor, pentru că de atunci, de când am auzit acele declaraţii liniştitoare, nu prea m-am mai uitat la ştiri, că nu prea-mi pasă de politică. Şi am văzut nenorocire. Spitale pline, morţi cât în război, cozi de dricuri la porţile spitalelor, gropi săpate cu excavatorul în cimitire pentru că groparii nu mai fac faţă. Firesc, m-am întrebat dacă la fel este şi în celelalte ţări, dacă nu cumva planeta este pe cale de dispariţie şi eu abia acum aflam, datorită unei amărâte de amenzi.

Nici vorbă. Am auzit prima explicaţie de ce la noi este altfel decât în restul lumii. De ce românii mor pe capete. Pentru că suntem inculţi, necivilizaţi, înapoiaţi şi nu vrem să ne vaccinăm. Bun! Dar în ţara vecină şi prietenă, Ungaria, situaţia vaccinaţilor este aproximativ la fel ca în România. Poate zece procente din populaţie în plus. Dar nu se moare pe capete. Sistemul medical nu este în colaps. Ba, mai mult, când am cerut ajutor internaţional, s-au oferit să ia la ei şi să trateze 50 de bolnavi de-ai noştri. Deci, aveau să dea şi la alţii.

Şi am tras atunci concluzia că nu numai rata scăzută de vaccinare este cauza dezastrului. Ci şi altceva. Apoi, am auzit declaraţia unui virusolog de renume mondial care spunea că virusul se tratează, în primă fază, în pricipal acasă, cu antivirale, iar la spital ajung numai cazurile grave. Aha! Antivirale, deci.

Speriat de scenele pe care le văzusem cu dricurile de la porţile spitalelor, am năvălit în farmacie ca să-mi iau antiviral, să-l am în casă pentru orice eventualitate, că am auzit că anticorpii pe care ţi-i provoacă vaccinul, vin ceva mai târziu după ce ţi-l face. Iar nenorocirea este deja la noi în curte şi ne loveşte năpraznic.

În farmacii, ioc. Niciun antiviral dintre cele care se folosesc în toată lumea împotriva COVID – 19.

Atunci am început să pun lucrurile cap la cap. În vară, nu s-au achiziţionat deloc nici un fel de antivirale, în timp ce celelalte ţări îşi făceau rezerve. Nu s-a umblat nici la protocolul de tratament, care, ca în toate celelalte ţări, în faza incipentă a bolii, prevede că se tratează mai întâi cu antivirale. Dar cum ştii că eşti bolnav, ca să iei antiviral, în ipoteza că s-ar găsi? Testându-te. Aşa îndeamnă şi OMS.

Lanţul ca să nu se mai sape gropi cu excavatorul pentru morţi şi pentru ca sistemul sanitar să nu intre în colaps este simplu. Testare masivă cu teste rapide, pe care şi le poate face oricine. Cu condiţia să le găsească.  Apoi, atunci când există o suspiciune, se anunţă specialiştii, care vin cu salvarea şi îţi fac un test mai complex şi pacientul este consultat. Apoi, cu sprijinul medicului de familie începe tratamentul cu antivirale şi vitamine. Dacă la consultul pacientului sau în prima fază, tratamentul cu antivirale nu dă rezultate, atunci abia se merge la spital. Iar la ATI ajung numai formele cele mai severe.

Unde s-a întrerupt acest lanţ la noi? Şi, mai ales, de ce şi de către cine?

Şi uite aşa am aflat că doamna Ioana Mihăilă, ministrul Sănătăţii pe atunci, nu a acceptat bani de la UE pentru teste gratuite. Adică s-a pus în calea testărilor. Nici nu s-a făcut nici un fel de comandă de antivirale. Mai mult, managerul unei cunoscute şi prestigioase fabrici de medicamente de la noi, s-a rugat, a implorat, a strigat, a urlat tot timpul acesta, până să înceapă ravagiile, să i se permită să producă antivirale în România şi nimeni nu l-a ascultat. Ba mai mult. TIR-urile cumpărate pe banii unui om de afaceri bogat din România, care erau pline cu antivirale pe care voia să le doneze statului român să le dea în farmacii la cetăţeni, nu au primit permisiunea de a intra în ţară şi au fost întoarse de la graniţă.

Cu aceste date în mână, mie, personal, nu mi se mai pare că declaraţiile sforăitoare ale celor doi oameni din fruntea statului, preşedintele şi premierul, sunt simple vorbe generate de necunoaştere. Nişte simple erori. Mi se pare deja altceva. Ceva la care nici nu vreau să mă gândesc măcar că ar putea fi adevărat.

De aceea, pentru a dispărea orice suspiciune, nu ar fi bine ca Parchetul General să înceapă un dosar „in rem” despre nenorocirea prin care trec acum românii? Nu de alta, dar să avem deja răspunsurile la întrebările simple: „De ce nu s-au cumpărat antivirale”? „De ce s-au întors de la graniţă cele care fuseseră donate?” „De ce nu s-a aprobat producerea de antivirale în România?” „De ce s-au refuzat banii europeni pentru testarea în masă şi de ce nu s-a făcut şi la noi testare în masă, aşa cum s-a făcut peste tot?” Să nu mai stăm să căutăm răspunsurile atunci. Să le avem deja pregătite, pentru când responsabilii pentru moartea atâtor mii de români şi de tragediile din familiile lor, vor prinde chip, vor căpăta identitate şi vor trebui să dea socoteală.