Una dintre cele mai vechi biserici de piatră din România, la fel de valoroasă ca aceea de la Densuş, ori ca aceea de la Strei, rămâne o necunoscută pentru publicul larg.
Factorii locali din Gurasada dau vina pe faptul că Ministerul Culturii şi Cultelor invocă şi în acest caz eterna criză de fonduri pentru restaurare şi valorificare a potenţialului turistic. Dacă de influxul de bani „răspunde Bucureştiul“, includerea ei într-un circuit turistic este lăsată la coada listei de priorităţi de către primăria responsabilă. Vizită de cinci minute
La intrarea estică în Gurasada, din direcţia Drumului European 68, trecătorilor le este aproape imposibil să nu dea cu ochii de o biserică ciudată. Şi asta în primul rând pentru că are două turle, apoi din cauză că o parte a clădirii e din piatră netencuită pe exterior, iar cealaltă este spoită cu var alb, peste un strat de mortar. După un scurt tur al bisericii, curioşii îşi dau repede seama că nu au cum pătrunde în acest lăcaş. Îi întâmpină nişte gratii şi o plasă de sârmă de după care, dacă îi ţin ochii, pot să afle câte ceva despre monument.
Istoria locului este menţionat într-un fel de referat întins pe două pagini A4, lipite pe uşa de lemn a bisericii. În apropierea bisericii se mai vede un cimitir, cam neîngrijit, un gard care arată ca acela al unei case părăsite şi... cam atât. Nici măcar urmă de program de vizitare afişat pe undeva, ce să mai vorbim de vreun stand cu pliante pe o rază de 200 de metri. Noroc că oamenii sunt amabili şi îi îndreaptă pe cei doritori de detalii spre casa preotului, care îi poate ajuta să intre în biserică. Solicitări nesatisfăcute Părintele Ovidiu Stretean slujeşte la biserica din Gurasada încă din 1990. Din primii lui ani de preoţie aici, a reuşit să mai strângă bani şi să obţină aprobări pentru câteva lucrări de restaurare. Ultima dată a fost vorba de refacerea acoperişului de şindrilă, lucru care s-a şi făcut. Despre restaurarea picturii murale interioare, a fost doar... vorba.
„Cei de la Ministerul Culturii spun mereu că nu au bani pentru restaurări. E păcat, mai ales că e pictură de secol XVlll, de pe vremea Mariei Tereza“, spune preotul cu supărare în glas. Părintele Stretean s-a străduit să facă cumva rost de bani măcar pentru nişte albume foto şi pliante pentru turişti.
„Eu sunt dispus să nu cer niciun procent pentru biserică, editura respectivă doar să vrea să le facă şi să-şi ia toţi banii percepuţi pe ele. O altă idee la care nu renunţ este aceea unui site de internet, dar mi-e greu de unul singur“, spune faţa bisericească. Şi mai amărât e când povesteşte cun a văzut el în mâna unui turist o vedere cu imaginea monumentului. S-a uitat pe ea şi a constatat că era vorba despre o vedere cu biserica lui, tipărită chiar în Ungaria. Infrastructura bate credinţa
Părintele Ovidiu Stretean spune că locul nu este ocolit de turişti. „Nu am ţinut niciodată o evidenţă exactă a lor, dar de venit vin turiştii, mai ales vara. Este şi un anunţ pus, care arată clar că la trei case mai încolo se găseşte cheia bisericii. Fac şi eu cât pot, material şi spiritual“, conchide preotul de la Gurasada. Biserica-monument este singura dintr-o localitate cu 250 de suflete de rit ortodox, iar primarul din Gurasada, Silviu Nan, recunoaşte că situaţia ei nu este deloc fericită.
Problemele celor 11 sate ale comunei sunt însă mai complexe şi mai acute decât cele ale bisericii-monument: drumuri care trebuie asfaltate, canalizări, reţele de apă. „În primul rând, nu primăria este direct răspunzătoare de biserica-monument, pentru că nu este în patrimoniul nostru. Noi am mai ajutat la construirea unor biserici noi la Gothatea şi la Visca, ambele lucrări fiind aproape de finalizare. La biserica din Gurasada am mai făcut ce-am mai putut, am mai pus nişte reflectoare, am mai alocat nişte bani... Avem însă multe alte urgenţe în comună“, adaugă Silviu Nan. ISTORIC 716 ani de la atestare Biserica din Gurasada poartă hramul Sfântului Arhanghel Mihail şi prima atestare documentară a existenţei sale datează din 1292. Edificiul, unul dintre cele mai vechi monumente ale arhitecturii româneşti, are formă de patrulob, încununat de o turlă centrală. De-a lungul secolelor, construcţiei originale i s-au mai adăugat câteva încăperi şi încă un turn, în partea de vest.
Primul strat de pictură murală a fost finalizat cel mai probabil la începutul secolului al XlV-lea. Acesta este însă prea puţin vizibil deoarece, în secolul al XVlll-lea, când biserica a suferit ultimele transformări notabile, s-a finalizat o altă pictură interioară. Autorii au fost Ioan Ierodiaconul din Deva şi Nicolae din Piteşti, la comanda Mariei Tereza, Împărăteasa Austriei.