Actriţa a vorbit pentru EVZ despre emoţia de la filmările la "Despre oameni şi melci", "probabil comparabilă cu a fotbaliştilor înainte de fi nala Champions League".
Comedia "Despre oameni şi melci", regizată de Tudor Giurgiu, cu Monica Bîrlădeanu şi Andi Vasluianu în rolurile principale, are astăzi premiera. Pentru EVZ, actriţa a explicat de ce i-a dat cu greu drumul personajului ei. EVZ: Spuneai pe o reţea de socializare că Manuela, personajul tău din "Despre oameni şi melci", e unul căruia îi dai drumul cu greu. De ce? Monica Bîrlădeanu: Pentru că de rolurile consistente, la care lucrezi mult, şi personajele cu care ajungi să petreci ceva vreme în mintea ta, încep să devină cumva persoane (deşi imaginare) dragi ţie. La filmare trăieşti pe durata câtorva duble şi în universul (fabricat, desigur) acestui personaj, interacţionezi cu oamenii importanţi pentru el, îi trăieşti dramele, îl compătimeşti când e la pământ şi te bucuri când reuşeşte, îi înţelegi slăbiciunile şi-l ajuţi să-şi asume erorile... Şi-atunci cum să nu te ataşezi de el şi să nu-ţi fie greu să-l laşi să plece în neant după ce regizorul strigă pentru ultima oară "Cut!"!? Ce a fost mai dificil pentru tine - castingul sau filmările propriuzise? De ce? E cu totul alt timp de emoţie şi de pregătire. La casting vii cu o schiţă a acelui personaj practic, o propunere personală, cu întrebări despre el la care nu ţi-ai răspuns încă, cu dubii că felul în care-l vezi tu îl vede şi regizorul, cu nesiguranţa că nu eşti în formă în ziua respectivă şi parcă n-ai acces aşa uşor la emoţii.... Pe când la filmări e deja o chestiune de reglaj fin, presupunând că s-a lucrat deja cu regizorul mult pe personaj, ţi-ai făcut "temele", documentarea, i-ai înţeles motivele pentru care omoară sau cine ştie ce orori mai comite în scenariul respectiv. Tensiunea şi emoţia sunt mult mai intense însă, probabil comparabilă cu a fotbaliştilor înainte de finala la Champions League. În fond, pentru întâlnirea cu un rol bun şi pentru semnalul regizorului de "acţiune!" te antrenezi ani de zile. Cum e să joci un personaj care îşi trăieşte începutul maturităţii în perioada în care tu îţi trăiai începutul adolescenţei? E interesant să apelezi la propria memorie şi să te trezeşti cu satisfacţia de-a trăi parţial, pe momente, vieţile adulţilor pe care îi admiram pe-atunci. Mă gândesc în special la verişoarele mele care aveau 28 de ani când eu aveam 15 şi care aveau un simţ estetic şi-un spectru de probleme foarte asemănătoare cu cele ale Manuelei (mai puţin situaţia iubiţilor; eram mult prea mică să am parte de asemenea confesiuni din partea lor). Care e scena ta favorită din film? De ce? Scena dintre Ovidiu Crişan şi Alina Berzunţeanu în care ea-l întreabă dacă "lucrează şi-n seara asta pentru export"..... Pentru că râd de fiecare data când o revăd. Cum vezi tu viitorul Manuelei dacă povestea ar continua? Într-un posibil viitor, Manuela ar fi devenit soţia lui Olivier şi ar fi deschis împreună un restaurant modest undeva în Provence - o existenţă liniştită şi sigură, însă, câţiva ani mai târziu, ar fi înţeles că nu-şi iubeşte cu adevărat soţul, că a fost doar o alegere disperată într-o situaţie limită, şi-ar fi încercat să-şi găsească din nou drumul spre oraş, spre posibilităţi noi. Care e outfit-ul Manuelei care îţi place cel mai mult şi de ce? Ne-am ataşat cu toţii cel mai mult de rochia roşie înflorată. Poate pentru că ni s-a părut cea mai reprezentativă pentru moda anilor respectivi şi pentru temperamentul şi gusturile Manuelei. Care e elementul din anii '90 la care te gândeşti cu cel mai mare drag? Colanţii lucioşi. Cum vezi publicul-ţintă al lui "Despre oameni şi melci"?
Ca acela pe care l-am avut la Cluj, la premieră: cu simţul umorului ridicat în primul rând. Care crezi că sunt atuurile lui care vor prinde la public?
Comediile au mai mare trecere din start la public pentru că tendinţa naturală a omului e să fugă de durere şi să aleagă plăcere. Sper că teoria asta nu va fi contrazisă de publicul care va merge să vadă filmul nostru.