Sorin Ovidu Vîntu spune că a fost arestat din cauza divergenţelor cu Traian Băsescu în privinţa a nouă principii de modernizare a statului. EVZ a identificat "principiile" pentru care a militat prin vorbă şi faptă mogulul SOV după ce a lăsat în urmă episodul FNI.
Când a cerut eliberarea din arest, Sorin Ovidu Vîntu a reclamat un dosar politic în spatele căruia s-ar afla Traian Băsescu. A invocat "nouă principii pentru modernizarea statului" asupra cărora, în 2007, s-ar fi înţeles cu preşedintele României. "Nu şi-a respectat promisiunile şi am decis să nu-l mai susţin", spune Vîntu.
Despre aceste nouă "principii", care l-ar fi adus în situaţia de a fi arestat nu a vorbit niciodată explicit. În niciunul din interviurile sale. Iată cum reiese "vizunea" sa privind "modernizarea statului" din acţiunile şi proiectele sale relatate în presă de-a lungul vremii.
1. Un preşedinte controlabil. În viziunea lui Vîntu, la baza oricărui stat modern stă un preşedinte "modern". Adică un preşedinte controlabil. Sau măcar unul cu care să se înţeleagă. A încercat cu Traian Băsescu. Nu i-a ieşit. Aşa că la alegerile prezidenţiale din 2009 l-a susţinut pe Mircea Geoană. Financiar, logistic - cu trustul de presă Realitatea-Caţavencu, cu institutul de sondaje INSOMAR, dar şi cu resurse umane.
2. Controlul SRI. Cu Cozmin Guşă, prietenul şi partenerul său de afaceri, la butoane, Vîntu plănuia "modernizarea" SRI. Acesta era deal-ul cu Mircea Geoană care, de altfel, îl luase pe Guşă, în timpul campaniei prezidenţiale, pe post de consilier politic.
Prin schimbarea directorului SRI cu o persoană din anturajul său Vîntu şi-ar fi asigurat controlul asupra uneia dintre cele mai importante instituţii ale statului român. Era de fapt o încercare de a relua "modernizarea" SRI începută în 2001, atunci când a fost instalat şef Radu Timofte, un alt om de al său. În 2006, când Timofte a fost schimbat de Băsescu cu George Maior, deranjul lui Vîntu a fost mare.
3. Schimbarea procurorului general Codruţa Kovesi. Geoană i-a promis acest lucru. Vîntu dorea linişte în dosarul Nicolae Popa, reţinut la Jakarta Codruţa Kovesi.
4. Ministerul de Finanţe. Şi aici Vîntu avea un interes deosebit. În guvernul Johannis, proiectat de alianţa PSD-PNL-UDMR în timpul campaniei pentru prezidenţiale, omul de afaceri insistase ca Varujan Vosganian să deţină portofoliul Finanţelor.
De la Ministerul de Finanţe, condus de Vosganian, a obţinut în 2007 returnarea de TVA în sumă de 62 de milioane de euro, tranzacţia anchetată de DNA.
5. Controlul CEC-ului. A încercat să-l impună pe Enache Jiru, unul dintre locoteneţii săi. Pentru acest nume, Mircea Geoană a insistat în mai multe rânduri pe lângă premierul Boc în timpul guvernării PDL-PSD. S-a opus însuşi Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.
Interesul pentru CEC venea din faptul că instituţia bancară urma să fie capitalizată cu 900 de milioane de euro. Prin intermediul CEC urmau să se derulzeze câteva sute de milioane de euro din fonduri europene pentru proiecte făcute de primării sau IMM-uri. SOV şi Cozmin Guşă tocmai înfiinţaseră o firmă –SOCO – prin intermediul cărora urmau să acorde consultanţă pentru acordarea de finanţări de acest tip. Proiectul SOCO a fost recunoscut public chiar de SOV.
6. Preluarea Poştei. Vîntu avea planuri de privatizare şi modernizare. Importanţa acestei instituţii de stat este enormă. Atât ca patrimoniu – sedii în toate localităţile din România –dar şi ca reţea comunicaţională. Pe scurt, prin Poştă se trimit pensiile dar se distribuie şi ziarele.
7. "Modernizarea" Deltei Dunării. Interesele mogulului pentru această zonă s-au devoalat odată cu instalarea lui Liviu Mihaiu, unul dintre colaboratorii săi, în postul de guvernator al Deltei.
Afacerile cu pescuitul s-au combinat cu cele cu benzinării instalate în zonă. Liviu Mihaiu a fost demis în scurt timp după ce PDL a preluat puterea. Şi de această dată, după ce a mai pierdut o piesă importantă din controlul statului, supărarea lui Vîntu pe Traian Băsescu a fost maximă.
8. Manipularea sindicatelor. Şi ele aveau nevoie de "modernizare". Vîntu i-a atras de partea sa pe liderii marilor confedereaţii sindicale. Mulţi dintre ei erau angajaţii săi. Unii precum Dumitru Costin, şeful BNS şi Marius Petcu liderul CNSLR-Frăţia au fost cooptaţi ca membri în Consiliul de Administraţie al grupului Realitatea-Caţavencu.
Manipularea sindicatelor era unul dintre pilonii de influenţă politică ai lui Vîntu. I-a cultivat pe cei mai vocali dintre sindicalişti cărora le oferea zilnic timp de antenă la postul său TV. Prin intemediul acestora punea presiune publică pe guvern. Presa a relatat cum, în spatele grevelor şi protestelor din ultimul an, au fost sindicaliştii coordonaţi de Vîntu. Aceasta este aspectul politic.
Din punct de vedere economic, asocierea cu sindicatele avea un alt scop: controlul patrimoniului imens - hoteluri, case de vacanţă, terenuri - revendicat de sindicate de la stat, printr-o propunere legislativă asumată de PSD atunci când era condus de Mircea Geoană.
Vîntu a descoperit valoarea sindicatelor când s-a asociat cu Liviu Luca, reprezentantul salariaţilor de la Petrom. Interesul era de a controla cele 8% din acţiunile deţinute de salariaţii companiei. Deşi a făcut eforturi ca statul să-i "permită" să achiziţioneze acest pachet, în final a fost blocat. Mai mult, a fost "agăţat" de DNA pentru o tranzacţie în care Petromservice, firma deţinută de sindicalistul Luca, a obţinut o returnare de TVA de la statul român.
9. Interesele de la Hidroelectrica. Vîntu a încercat să se reorienteze şi spre afaceri cu energie pentru a intra în rândul "băieţilor deştepţi" care fac milioane de euro cu firme de garsonieră. În acestă direcţie şi-a dorit un om în instituţiile energetice.
A avut o mare influenţă în numirea lui Mihai David la Hidroelectrica, societate condusă şi în prezent, cu permisiunea lui Adriean Videanu ca ministru al Economiei, de aceeaşi persoană.
Acestea ar fi "principiile" pentru care s-a "bătut" în ultimii ani cu Traian Băsescu astfel încât statul român să fie modernizat.