Datorită unor măsuri importante de protecție, numărul acestora a crescut de cinci ori în numai douăzeci de ani de la sosirea lor în zonă.

Ultimul recensământ, realizat de oamenii de știință locali în 2018, a dezvăluit că în partea ucraineană a zonei de excluziune trăiesc 150 de cai.

În 2018, în zona de excluziune s-au născut cel puțin 22 de mânji. Unii au migrat spre nord și s-au stabilit în Belarus.

Camerele foto instalate în toată zona de excluziune au arătat că această specie, asociată cu stepele, se hrănește din pădurea de la Cernobîl.

Inclusiv din faimoasa „pădure roșie”, una dintre cele mai radioactive zone de pe planetă.

Incendiile recente din Cernobâl au afectat grav anumite locuri frecventate de acelti cai. Va fi necesară o evaluare pentru a măsura efectele acestor incendii asupra conservării speciilor din regiune.

Introducerea cailor lui Przewalski la Cernobîl a fost un succes, din care se pot trage mai multe lecții.

Cazul lor arată încă o dată că, în absența oamenilor, zona a devenit un refugiu pentru animale sălbatice.

Acest lucru ar trebui să ne facă să reflectăm asupra impactului prezenței noastre asupra ecosistemelor naturale. Fără activitate umană în împrejurimi și în ciuda contaminării radioactive, megafauna prosperă.

Alte zone afectate de contaminarea radioactivă, cum ar fi cea rezultastă din accidentul de la centrala Fukushima și testele cu bombe atomice din atolii din Pacific, conservă, de asemenea, o mare diversitate de faună. Poate că ar trebui să ne reconsiderăm viziunea asupra impactului pe termen mediu și lung al radioactivității asupra mediului.

Apar multe întrebări. Organismele care trăiesc la Cernobîl sunt expuse radiațiilor mai puțin decât se aștepta? Această expunere este mai puțin dăunătoare? Au aceste organisme mai multe mecanisme de „reparare” mai eficiente decât se aștepta în cazul deteriorării celulare cauzate de radiații?

În septembrie , oamenii de știință vor începe o cercetare a cailor Przewalski prezenți la Cernobîl, în încercarea de a descoperi misterele care explică faptul că această specie și multe altele prosperă în zona de excluziune.