Svastica este cea mai veche cruce, dar și cel mai vechi simbol din lume . Nu se ştie în ce condiţii a apărut, însă a fost înregistrată prima dată pe monedzi în anul 315, înaintea lui Hristos. Cu toate astea, simbolul svasticii a fost, în ultimii 100 de ani, asociat cu Hitler, fostul lider al Germaniei, care a provocat cel de-al doilea Război Mondial.
Cercetătorii sunt de părere că svastica s-a înfiinţat în perioada Neoliticului. Potrivit istoriei, se presupune că svastica (sanscrită - suastika), scris uneori și zvastică, este un simbol originar din jainism, fiind o cruce echilaterală cu brațele îndoite la jumătatea acestora în unghi drept în sens orar sau antiorar. De obicei este orientată astfel încât toate liniile principale să fie orizontale, dar se găsesc și variante în care aceasta este rotită cu 45 de grade; versiunea hindusă este adesea decorată cu un punct în fiecare sfert, varianta fără punct fiind considerată cea oficială în hinduism.
Svastica apare în artă și în simboluri preistorice sau în diverse contexte: noroc, soarele, Brahma, în conceptul hinduist de samsara. În antichitate, svastica a fost folosită mult, printre alții, de hitiți [3], celți și de greci. Apare și în alte culturi din Asia, Europa, Africa și America – uneori ca motiv geometric, uneori ca simbol religios. În zilele noastre, ca întotdeauna, svastica este un simbol sacru în hinduism, budism și jainism.
Ubicuitatea svasticii a fost explicată prin trei teorii principale: dezvoltare independentă, difuziune culturală și evenimente externe. Conform primei teorii, simetria și simplitatea svasticii a condus, pretutindeni, la apariția ei independentă, fie ca urmare a inconștientului colectiv – conceptul elaborat de Jung, fie ca simplu simbol.
Ne puteți urmări și pe Google News
O altă explicație este sugerată de Carl Sagan în cartea sa Cometa. Sagan reproduce un străvechi manuscris chinezesc care arată variante ale cozii cometelor: cele mai multe sunt variații ale unei cozi simple, dar ultima înfățișază nucleul cometei, cu patru brațe îndoite prelungite din el, imagine care amintește de svastică. Sagan sugerează că în antichitate o cometă ar fi putut ajunge atât de aproape de Pământ, încât jeturile de gaz izvorâte din ea, deviate de rotația cometei, ar fi devenit vizibile, conducând la adoptarea svasticii ca simbol, în întreaga lume. Teorii ale originii unice ca simbol sacru preistoric îi indică pe proto-indo-europeni, susținînd că svastica nu a fost adoptată de Sumer în Mesopotamia, care nu a luat naștere înainte de 3500 î.e.n., și de vechiul regat al Egiptului, începînd din 2630 î.e.n., argumentînd că acestea erau deja bine consolidate și definite în momentul răspândirii simbolului. Ca argument ex silentio, acest punct de vedere are puțină valoare ca dovadă în sprijinul teoriei. Simbolul svasticii este sacru în hinduism, budism și jainism, ambele avînd apariția datată, cu aproximație, în secolul al-VI-lea î.e.n.. Budismul, în special, s-a bucurat de un mare succes, răspândindu-se spre est și prinzînd rădăcini în Asia de sud-est, China, Corea și Japonia până la sfârșitul primului mileniu. Utilizarea svasticii de către religia Bön originară din Tibet, ca și de religii sincretice, cum ar fi Cao Dai din Vietnam și Falun Gong din China, este considerată, de asemenea, ca fiind un împrumut din budism. Similar, existența svasticii ca simbol solar al civilizației Akan din Africa de sud-vest ar putea fi rezultatul unui transfer cultural între centrele negoțului de sclavi africani, în jurul anului 1500.
Ţesătură Navajo
Existența svasticii ca simbol pe continentul American aruncă o provocare teoriei difuziunii. În timp ce unii au avansat ideea că svastica a fost transferată, în secret, în America de Nord de o civilizație antică de navigatori din Eurasia, o dezvoltare separată, dar paralelă a simbolismului religios este considerată a fi explicația cea mai plauzibilă.
Indiferent de origini, în general, svastica a avut conotații pozitive în istoria timpurie a omenirii, cu excepții mai ales în Africa și America de Sud.
Recomandările noastre
