Editura Evenimentul si Capital

EXCLUSIV EVZ. Jose Mourinho a venit la București pentru Mirel Rădoi. De ce a ratat românul transferul CARIEREI

Autor: | | 2 Comentarii | 8277 Vizualizari

Nu şi-a dat el Bacalaureatul până la 37 de ani, dar vorbeşte româneşte mai bine decât alţii cu facultate. A pus suflet în tot ce a făcut, atât pe teren, cât şi ca antrenor. Şi nu s-a sfiit să spună adevărul verde’n faţă. Mirel Rădoi este un autentic „self-made man”.

A fost, cu certitudine, ultimul dintre marii forbalişti ai Naţionalei de fotbal a României. Odată cu retragerea lui s-a cam ales praful de „Sportul Rege” la noi în ţară. De meserie, pe teren, a fost fundaş central, dar putea juca pe orice post de pe linia de fund şi chiar mijlocaş. Despre fundaşi se ştie că, în general, sunt cam cotonogari, după modelul: „Mingea trece, da’ atacantul nu!”.

El a fost un pic altfel. Avea, când îşi deposeda adversarii, eleganţa unui Belodedici, dar şi fermitatea unui Bumbescu sau Andone, de pe vremuri. Mai „împuşca” câte un cartonaş, chiar şi câte o eliminare, dar când faulta o făcea destul de „grijuliu”, să nu-i rupă ţurloaiele preopinentului şi să-l trimită la spital sau, Doamne fereşte, să-i distrugă cariera.

Îşi respecta adversarii şi cerea acelaşi lucru de la ei. Altfel, a fost al dracului de rău, cu o ambiţie fenomenală şi teribil de ciudos când echipa sa pierdea. N-a jucat el la mari cluburi din Europa, cum şi-ar fi dorit, dar a fost campion al României şi, când se alcătuia lotul Naţionalei, lista titularilor începea cu el.

În schimb, a câştigat respect şi, de ce nu, mulţi, foarte mulţi bani. A dus o viaţă sportivă exemplară şi nu s-a irosit prin cluburi de fiţe.

A avut curajul să-l înfrunte pe naşul său, Gigi Becali, şi asta l-a costat funcţia de antrenor la Steaua. Mai nou, a preluat din mers Naţionala de tineret şi a calificat-o, cu patru victorii consecutive, la Campionatul European de la anul. Mirel e un jucător care n-a fentat fotbalul. Care Mirel? Mirel Rădoi.

Debutul cu gol şi relaţia cu Piţurcă

A ajuns la Steaua la 19 ani, de la o echipă mică, Extensiv Craiova. Care au fost primele impresii în Ghencea? A debutat în 2000, într-un meci cu FCM Bacău în care a şi marcat. În primul lui sezon la Steaua a câştigat şi campionatul. Fostul mare fotbalist e modest: „Practic, nu trebuia să fie primul meu meci. În schemă era Iulian Miu titular, da’ n-a vrut să joace fundaş stânga şi, atunci, Piţurcă m-a băgat pe mine. Până la urmă a fost de bine! Am intrat şi n-am mai ieşit...”. Că tot veni vorba, a avut o relaţie foarte bună cu Victor Piţurcă, antrenorul care l-a „debutat” la Steaua. Ulterior, s-au certat, când Piţurcă era selecţioner la naţională. După un timp s-au împăcat. Cum era antrenorul Piţurcă? Mirel nu se sfieşte cu laudele, dar e ponderat: „Eu şi acum îl văd un antrenor foarte bun, cu experienţă şi un cu ochi fin pentru jucătorii tineri”. Spune că, deşi a stat doi ani fără să antreneze, pentru că s-a judecat cu arabii de la Al Ittihad, poate să revină oricând, mai ales că Piţurcă a luat despăgubiri de patru milioane de euro: „I-a prins bine. El, în acest interval, a avut două oferte, una din Emirate şi alta de la o echipă saudită”.

Amintiri şi păreri de rău

În 2000 – 2001, Gigi Becali se învârtea, deja, în anturajul Stelei. Ce impresie i-a făcut prima dată când l-a cunoscut? Nu-i poartă nicio ranchiună naşului său care i-a tras frâna de mână când tocmai îţi luase avânt ca antrenor la Steaua: „O impresie foarte, foarte bună! D’aia l-am şi ales ca naş de cununie şi al copiilor mei! Ca om de fotbal însă, nu avea experienţa de azi”. În 2001 a lipsit de la meciurile de baraj cu Slovenia. A fost o decizie a selecţionerului Gică Hagi sau era accidentat? Au fost multe speculaţii. Zâmbeşte, amar: „Am avut o entorsă la un genunchi. La un antrenament am intrat prin alunecare şi mi-au rămas crampoanele în pământ”. Eşecul acela l-a afectat, pentru că a ratat prezența la un Campionat Mondial? Dă din umeri: „Sigur că a fost un pas înapoi pentru tot fotbalul românesc, nu doar pentru mine. Da’ una era dacă eram prezent şi ratam, iar alta când m-am uitat la televizor. N-a depins de mine!”.

„Mourinho a venit la Gigi Becali special pentru mine”

S-a impus repede în vestiarul Stelei şi a devenit un lider. Cu timpul a început să se vorbească despre oferte fabuloase venite din afară. Ce a fost concret şi nu s-a materializat? S-a discutat despre AC Milan, Inter, Chelsea, Bayern, ba chiar şi Real Madrid. Oftează: „Multe dintre ele au fost speculaţii de presă sau, poate, doar tatonări între cluburi”. Mărturiseşte că ştie de discuţii avansate doar cu Portsmouth, Southampton, Koln, Sporting Lisabona şi Inter Milano. Jose Mourinho a venit la Bucureşti şi a avut o întâlnire cu Gigi Becali, la palat, în 2008. Ce s-a întâmplat, de fapt? „Eu cred că Mourinho a venit special pentru mine, din moment ce am discutat cu el personal împreună cu impresarul meu Victor Becali. Am înţeles de la naşu’ Gigi că n-a făcut rabat la preţ. Că a cerut pentru mine 15 milioane şi s-a scăzut până la 13. N-a ieşit nimic”, povesteşte el cum a ratat poate, şansa vieţii sale, pe mâna altora. Şi, mai adaugă: „Ştiu că Branca, care era un fel de director la Inter, nu voia să dea pe mine mai mult de nouă milioane pe motiv că piaţa românească nu era de acelaşi nivel cu cea din Serbia”.

Slăbiciuni de fotbalist: ceasuri şi maşini de lux

A plecat în 2009, în Arabia Saudită, la Al Hilal. Avea 27 de ani. Cât a contat aspectul material în decizia sa? Ce rol a avut Cosmin Olăroiu în această alegere? Recunoaşte, franc: „Au contat şi banii, dar şi faptul că era un antrenor român acolo cu care mai lucrasem. Plus că eram şi afectat de ceea ce se întâmplase cu Inter...”.

A evoluat şase ani în Golf. E de presupus că s-a realizat din punct de vedere material. Cât are pe stoc? Nu vrea să spună nimic depre bani: „Nu mi-am făcut nicodată un calcul cât am câştigat din fotbal şi cât am cheltuit”. Mărturiseşte, însă, că a avut şi are o slăbiciune pentru maşini şi ceasuri. Conduce un Mercedes S Class şi la mână are un Rolex. Chiar, câte ceasuri are? Spune că are o colecţia 22 de bucăţi. Când vine vorba de valoarea lor, izbucneşte: „Nu pot... Lumea moare de foame şi eu să vorbesc de ceasuri? Nu pot!”.

Se gândeşte câteodată că ar fi putut evolua într-un campionat mare din Europa? Unde i-ar fi plăcut să joace? Aici, răspunsul vine pe loc: „În Italia sau Anglia. Erau campionatele care mă caracterizau cu fotbal de mare angajament. În Anglia aş fi ales Chelsea şi în Italia, evident, Inter”.

Ger si ninsori la Bucuresti, JOI! Fenomene extreme anuntate de specialisti

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI
Tema zilei