Mircea Lucescu a stat de vorbă, la Donețk, cu doi jurnaliști ruși de la publicația „Sport Express”. Ce a ieșit este de domeniul halucinantului.
Antrenorul român Mircea Lucescu a dat încă o probă a faptului că modestia nu-i una dintre calătițile sale. „Il Luce” s-a lăudat singur, într-un interviu pentru publciația rusă „Sport Express”. Și-a dat merite la trofeele câștigate de Cămătaru și Mateuț („Gheata de Aur”), dar și la cele ale lui Dudu Georgescu! S-a luat iarăși de familia Ceaușescu și susține că l-a salvat de suspendare pe Ioan Andone, deși se știe că intervenția lui Marius Lăcătuș la Valentin Ceaușescu a fost cea care l-a scos din belea pe fostul stoper. Concluzia? „Sunt antrenor mare. Când am ajuns la Galatasaray, Taribo West mă implora să-l iau la echipa mea!”. Singura informație cu adevărat valoroasă oferită de reputatul antrenor este sănătos tun și că „după rezultatele analizelor, ar trebui să trăiesc o sută de ani!” Mai întâi, tehnicianul de la Șahtior a vorbit despre accidentul de circulație comis pe 6 ianuarie. Și-a cerut scuze doar cu o jumătate de gură, apoi a pus tunurile pe vatmanul Marian Bartoc. „Eu sunt primul vinovat. Da. am încălcat regulile de circulație. Dar vatmanul ar fi putut preveni acccidentul cu ușurință. M-a văzut întorcând, era la 200 de metri de mine. A intrat în mine.... Vatmanul nu s-a gândit nicio clipă să încetinească. Nici măcar nu a claxonat. Unii oameni au ceva de dovedit... A decis să-mi dea o lecție... Trebuie să te bazezi numai pe tine. Pe nimeni altcineva. Invidia plutește în aer în fostele țări comuniste. Unii se îmbogățesc rapid, iar alții, săraci, îi invidiază pe toți în jurul lor. Nu-ți rămâne decât să te adaptezi. Am mulți prieteni. Dar și mulți dușmani. Uite, de exemplu, printre jurnaliștii români... Au fost atât de bucuroși când am avut accidentul rutier!”. Lucescu a reluat povestea cu relansarea lui Gică Hagi, menționând că, atunci când a venit la Brescia, „nu putea să reziste până la sfârșitul antrenamentelor”, dar a povestit cum a stat treaba cu „Ghetele de Aur” ale lui Cămătaru și Mateuț, după care forul continental a decis să desființeze trofeul. „Cămătaru a meritat trofeul. În tur, avusese 19 goluri. În retur, după ce am pierdut câteva puncte importante, am realizat că Steaua, echipa mereu protejată și trasă în sus de familia Ceaușescu, nu mai poate fi ajunsă. Și scopul nostru a fost să-l promovăm pe Cămătaru să fie golgheterul Europei. Toți jucam pentru el la Dinamo, dar adversarii nu s-au dat la o parte”. Mircea Lucescu omite să spună că românii au distrus „Gheata de Aur” și că pe stadioane, lui Cămătaru i se striga: „Cămătaru Rodion, nu e gheată, e șoșon!” și „Cămătaru, hai pe noi, să ne dai și golul 2!”. Un singur moment de umilință a avut „Il Luce”. Când recunoaște să i-a cerut scuze lui Nicu Ceaușescu. „Îmi amintesc, o dată, am bătut Sibiul cu 8-2. L-am ofensat teribil pe Nicu, fiul cel mic al lui Ceaușescu. În acea regiune, Nicu era prim-secretar al Partidului Comunist. A doua zi, m-am dus la el să-mi cer scuze pentru că l-am învins! I-am explicat că n-am vrut să-l umilesc, doar că echipa mea e mult mai puternică. Acelea erau vremurile! Sub Ceaușescu, Dinamo nu a câștigat decât două Cupe. În 1990, a reușit „dubla de aur”. Despre gestul comis de Ioan Andone la finala Cupei din 1988, când și-a dus mâna în zona organelor genitale în timp ce defila prin fața tribunei oficiale, Mircea Lucescu a spus: „Am intrat pe teren și l-am pălmuit! Andone a scăpat de suspedare pe viață”. Interviu se încheie apoteotic. Cum altfel? Cu o autolaudă. „A doua zi (n.r. - după incidentul cu Andone) am fost la Udine, pentru meciul de retragere al lui Zico. Naționala Braziliei a întâlnit o selecționată mondială. Eu eram antrenor alături de Niels Liedholm și Artur Jorge. Dar în România nu s-a scris niciun cuvânt!”.