Donald Trump răstoarnă toate principiile economice instituite de Obama în cei opt ani de mandat: o revenire la epoca de aur a lui Reagan.

Donald Trump a fost ales președinte mai ales a promis revenirea la politicile de creștere economică ale lui Roland Reagan: tăieri de taxe, dereglementare și reducerea cheltuielilor guvernamentale.

Hillary Clinton a contribuit la succesul lui Trump, pledând pentru menținerea politicilor anti-creștere economică ale lui Obama, convingându-i astfel și mai mult pe muncitori (gulerele albastre) că Trump este singura speranță.

Și rezultatele politicilor economice ale lui Trump s-au observat imediat: PIB-ul a crescut cu 3,1% în ultimul trimestru, mai mare cu peste 50% față de creșterea medie din cei opt ani ai mandatelor lui Obama, scrie New York Observer.

Indicele de încredere a consumatorului a crescut până aproape de cel mai înalt nivel din ultimii 16 ani, contribuind la explozia vânzărilor. Indicele de încredere al Asociației Naționale a Manufacturierilor a atins incredibilul nivel de 91,4%, cea mai înaltă medie semestrială din 1997, de când acest indice se măsoară.

Toate acestea au fost realizate prin simpla promisiune a unei reforme fiscale pro-creștere economică, în conformitate cu modelul lui Reagan de scădere a ratei marginale a taxelor (rata marginală a taxelor este rata care se va aplica asupra următorului dolar câștigat). Acest fapt determină deja o febră a producției, care duce la creșterea spectaculoasă a PIB-ului, chiar înainte ca reforma fiscală să treacă prin Congres.

Dacă Democrații au de gând să voteze împotriva legii de reformare a taxelor, promovată de Trump, care practic reduce contribuțiile tuturor plătitorilor de taxe, vor provoca o uriașă nemulțumire în rândul acestora, fie ei cetățeni de rând sau investitori.

Dar miracolul economic al lui Trump nu se datorează doar anunțul de reformă fiscală: o contribuție încă mai importantă o au politicile agresive de dereglementare, notează New York Observer.

Trump a înregistrat deja progrese notabile în ușurarea poverilor care îi  apăsau pe producătorii din domeniul energiei. De aceea, producția de petrol de șist a atind niveluri record de la începutul mandatului lui Trump.

America de azi are resurse pentru a deveni cel mai mare producător din lume de petrol, gaze și cărbune, notează publicația newyorkeză citată. Scoaterea Statelor Unite din Acordul climatic de la Paris, renunțarea la așa-numitul „Clear Power Plan” al lui Obama și demantelarea legislației anti-americane impuse de fostul președinte în domeniul protelării mediului au produs deja o eliberare a producătorilor americani de energie.

Iar locul I în lume la producția de petrol, gaze și cărbune va provoca o explozie a producției manufacturiere, care este o activitate intensiv utilizatoare de energie.

Nici o mirare deci că manufacturierii sunt optimiști. La fel, și muncitorii. Și alegătorii.

Alegătorii sunt în profund dezacord cu Democrații că schimbarea climatică este un motiv pentru a distruge economia Statelor Unite. Majoritatea alegătorilor, fără a fi oameni de știință, consideră că nu există motive pentru o isterie a schimbării climatice, promovate de Stânga. De altfel, oamenii de știință independenți încep și ei să-și reconsidere poziția, așa cum reiese dintr-un recent studiu, Climate Change Reconsidered, publicat la Heartland Institute.

Obama și New York Times sunt liberi să creadă că acest studiu și autorii săi ar trebui interziși, însă acum este o nouă administrație, pe care votanții au ales-o în detrimentul promisiunii lui Hillary Clinton de a continua politicile lui Obama de sugrumare a producției energetice americane.

Camera și Senatul au aprobat până acum majoritatea propunerilor de reducere a cheltuielilor propuse de Trump. Contrar teoriei expirate a lui Keynes, cheltuielile guvernamentale duc la scădere economică și nu la creștere, deturnează resursele de la sectorul productiv, acesta fiind principalul motiv pentru care „stimulii” lui Obama nu au funcționat niciodată.

În alegerile din 2010 și 2014, alegătorii au exprimat categoric ce cred despre doctrina keynesiană, potrivit căreia deficitele crescute și datoria guvernamentală contribuie la contribuie la revenirea economică. Alegătorii au anihilat mai întâi, în 2010, majoritatea democrată din Cameră, apoi, în 2014 pe cea din Senat.

Așteptați până ce America va simți efectele depline ale reformelor pro-dezvoltare. Atunci, alegătorii vor înțelege că au ales bine, iar sprijinul pentru administrația Trump va crește și mai mult, conchide analiza din New York Observer.