La un an şi jumătate de la divorţ, Mioara Roman s-a „recompus“ şi a luat-o de la capăt. Nu are însă loc pentru un alt bărbat în viaţa sa.
EVZ: Când veţi lansa cartea autobiografică la care lucraţi? Mioara Roman: În octombrie. Practic e scrisă, dar o tot refac. Foarte greu reuşesc să mă limitez. Au fost atâtea evenimente şi tot timpul adaug câte ceva şi o refac sau găsesc materiale noi. Eu mă refer la ce ni s-a întâmplat nouă după 21 decembrie 1989. Toate întâmplările. Lumea crede că mă refer la divorţ. Sigur, în final o să spun ceva şi de divorţ, dar nu asta e tema. Poate să fie temă în măsura în care toate încercările, presiunile şi atacurile la care a fost supusă întreaga noastră familie au dus la o oarecare destrămare a acesteia. V-a dat vreo explicaţie pentru divorţ? El n-are ce explicaţie să dea. Nici acum nu comunicăm foarte bine. Nu ştiu dacă este un semn de putere. Sigur că am avut un şoc. Nu mă aşteptam. Putea să o facă altfel. Expresia mea este că şi-a luat lumea în cap. El a făcut o declaraţie, că este adevărat că nu a fost destul de aproape de ai lui. Nici nu ştiu cum ar fi putut. Eu nu-l acuz. Constat.
La ce atacuri vă referiţi? După Revoluţie, agresarea noastră a fost atât de puternică, încât nu am mai făcut faţă, iar asta a minat familia din interior. Oana a venit cu masterat din Franţa, dar nu a găsit loc de muncă ani de zile. În clipa în care Băsescu a ajuns preşedintele PD-ului prin fraudă, l-a anunţat pe Petre că nu mai are voie să calce în Modrogan. Mai grav, a dat-o afară pe Catinca din atelier, trimiţându-l pe Silvian Ionescu, care i-a aruncat lucrurile, maşinile, muncitoarele, şi a rămas pe drumuri. Vă deranja faptul că Petre Roman avea multe admiratoare? Succesul lui public nu m-a deranjat niciodată. Nu poţi să fii gelos pe un electorat. E absurd. Din fire nu sunt geloasă, sunt mai mult posesivă. Eu consider că oamenii, când fac un cuplu, trebuie să aibă nişte responsabilităţi unul faţă de altul. În sensul ăsta, pot să spun că Petre m-a dezamăgit. Nu prea a făcut echipă cu mine, deşi eu l-am ajutat foarte mult. Primea scrisori sau telefoane de la femei? Primea saci de scrisori, unele din Franţa sau America Latină. Îmi pare rău că nu le-a luat când a plecat de la guvern, au rămas zeci de mii de scrisori care au fost aruncate. Cine lua deciziile în casă? Petre are o voinţă implacabilă. El nu vorbeşte mult, dar face. Lumea se ia după faptul că eu vorbesc mult. Acum, când fac bilanţul, constat că niciodată n-am fost eu cea care a luat decizii. Eu sunt un om responsabil şi cu simţul datoriei foarte dezvoltat. Pentru noi a fost un mare sacrificiu. Nu numai că n-am câştigat nimic de pe urma vieţii publice, ci am pierdut. Mai ales material. Eu nu am casă la ora actuală. Ce se va întâmpla cu casa în care locuiţi? Noi am luat-o de la ICRAL. Hrebenciuc a trecut-o înapoi în 1995 la casă de protocol, dar este o casă obişnuită. Noi n-am avut voie să cumpărăm casa. Ce veţi face? De plecat din casa asta nu plec. O să mă bat până în ultima clipă ca să nu fim noi sub lege. Am vrut să cumpăr casa de la început. Nu spun ce ţintă a nostalgicilor am devenit când am vrut să fac asta. Noi am pierdut tot şi nu putem să ne bucurăm de legile de care se bucură alţii. S-a scris că vă veţi împăca cu Petre Roman. E adevărat? Nu, nici vorbă. Este complet aiurea. Vorbiţi cu fostul soţ? Mai rar. Primesc de la el o sumă să întreţin casa şi abia îmi ajung banii. Cum staţi cu banii? Am probleme financiare. Cine poate să trăiască cu 30 de milioane cât sunt pensia şi salariul la facultate? O să zică lumea: „Noi trăim cu 10“. Da, dar am muncit şi eu 45 de ani. Banii pe care îi dă Petre se duc aici pe întreţinere, pe servicii. Cu ajutorul lui Catinca îmi ajung să întreţin casa. Pe cine sunaţi când aveţi probleme? N-am pe cine să sun. Familia noastră există în continuare. Sigur că lipseşte Petre. Nu e plăcut să fii singur după 34 de ani, e greu. Cred că îi e greu şi lui. După Revoluţie, venea acasă mai mult ca la hotel. Primul an, nici nu a venit unde stăteam noi. Eu tot speram că nu rămâne în politică. Veţi putea face loc unui alt bărbat în viaţa dv.? Nu. Am trăit atât de intens şi atât de multe lucruri mi s-au întâmplat în viaţă, încât nu. Am obosit! Acum am loc numai de scris POVESTE DE VIAŢĂ
Măritată la 19 ani
Fiică de diplomat numit prin decret regal, Mioara Roman are, după cum spune, o viaţă de roman. La vârsta de 5 ani a plecat în străinătate, la 9 ani a umblat singură cu avionul, a stat la bunici şi la internat. S-a măritat la 19 ani de singurătate şi a născut o fată, Catinca, dar a divorţat când copilul avea un an. A lucrat în radio, la secţia de Externe, iar la numai 24 de ani a fost numită şef de secţie de către Silviu Brucan. Petre Roman a reuşit să o cucerească în cinci ani. La Revoluţie el a vrut să o ia împreună cu fiica lor, Oana, la balcon. „I-am spus că nu mai e treabă de femeie, ci de bărbat“. Într-o vizită diplomatică în China, un fost ministru de externe i-a spus Mioarei Roman la plecare: „Îmi pare rău, dar în spatele unui bărbat reuşit totdeauna este o femeie inteligentă şi foarte obosită“. DISCREŢIE Până în anul 2000, Mioara a stat în umbră EVZ: Cum l-aţi cunoscut pe Petre Roman? Mioara Roman: Eu eram prietenă cu sora mai mare a lui Petre. Teoretic, îl ştiu de când avea 10 ani. Ne-am întâlnit în ’68, la un fel de petrecere la Casa Ziariştilor. Era cu şase ani mai mic decât mine. Mi-a zis: „Ştii cine sunt eu?“. „Nu ştiu“. „Eu sunt Petre“. „Ai mai crescut“, cam aşa era discuţia. Ştiu că m-a invitat la dans, dar m-a ţinut prea mult şi nu era prea îndemânatic. Abia peste doi ani l-am văzut în hol la Ateneu, era deja bursier. M-a întrebat ce fac, i-am spus că sunt singură. Mi-a zis „ia-mă pe mine că şi eu sunt singur“ şi m-a invitat la Revelion la Predeal. Nu m-am dus. În vară, am ieşit cu el la „Pescăruş“. M-a invitat la dans, l-am refuzat. A doua zi plecam la Sinaia cu un ziarist din Sudan, care trebuia să facă un interviu cu Ceauşescu. Petre m-a căutat şi m-a găsit. M-am întors în Bucureşti şi iar mi-a dat telefon, mi-a spus poezii în spaniolă din Machado şi la sfârşit m-a cerut în căsătorie. După două zile! Am mai stat doi ani. Nu ştiu de ce aveam o nelinişte interioară. Cu anii, mi-am dat seama. El are o anumită impetuozitate, o voinţă temperamentală, care este copleşitoare. Totdeauna am avut o îngrijorare. Măritându-mă cu el, am avut probleme oficiale de partid, de Securitate, anchete... V-a afectat această expunere? Până în 2000 nu am apărut nicăieri. Nu sunt genul care să-mi placă publicitatea, o consider o incursiune în intimitatea mea, aşa cum consider că mi s-a luat libertatea personală. Trebuia să fiu cuminte, practic să nu am puncte de vedere, ci să merg pe o linie impusă de alţii. Eu am muncit foarte mult atunci, m-am expus numai în cercurile diplomatice sau străine, unde aveam avantajul totuşi că tatăl meu a fost diplomat. Cum l-aţi cunoscut pe Silviu Brucan? În ’64 m-a cunoscut întâmplător în radio. Exista un consens, cine pleca în străinătate să se ducă la el să-i spună. Era comentator de externe. Eu am fost la Alger şi m-a chemat să-i spun ce-am văzut acolo. Aveam 24 de ani. I-am povestit. El ţinea miercurea un briefing de politică externă şi aduna toţi externiştii. După două săptămâni, ne-a adunat pe toţi, fusese o lovitură de stat în Algeria. „Mioara Georgescu, să vii după şedinţă la mine. Să ştii că acum ţi-am semnat numirea de şef de secţie“. Aproape mi-au dat lacrimile. Bine, dar de ce să mă puneţi şef de secţie? „Păi, s-a întâmplat ce ai spus tu. Draga mea, principala calitate a unui ziarist este să vadă şi să audă“, mi-a spus. De ce aţi fost dat afară de la radio? În ’79 a venit un redactor-şef, îi numeam eu „Dulăii lui Ceauşescu“, şi la a treia anchetă făcută sub el a trebui să plec din radio. Aveam un fel de viziune a viitorului şi făceam interviul oficial, şi pe lângă mai făceam încă unul. M-am dus la câteva zile după ce am fost dată afară să-mi iau arhiva şi nu m-au lăsat să intru în radio. Arhiva mea a fost aruncată, o muncă de 18 ani s-a dus. " În spatele unui bărbat reuşit totdeauna este o femeie inteligentă şi foarte obosită. " - Mioara Roman