Deși dezbaterea propriu-zisă privind modificarea Codului de procedură penală încă nu a început oficial, ci doar a fost prezentată lista cu amendamente propuse de partidele politice, Direcția Națională Anti-Corupție a simțit nevoia să emită un comunicat de presă pentru a-și manifesta dezacordul total față de modificările propuse. Iar totul ar fi fost încă în limite normale, dacă DNA s-ar fi limitat la a-și exprima dezacordul. Lucrurile au mers însă mai departe, iar procurorii anti-corupție ajuns chiar să scrie minciuni oficiale în comunicat cu intenția vădită de a genera îngrijorare în rândul opiniei publice cu privire la modificarea Codurilor.
Înainte de a intra în analiza comunicatului DNA trebuie spus că toată dezbaterea privind modificarea Codurilor penale are ca o obiect transpunerea în legislația românească a prevederilor din Directiva Uniunii Europene 2016/343 referitoare la respectarea prezumției de nevinovăție în cursul procedurilor penale. Așadar, nevoia nu vine de la PSD sau ALDE, ci direct de la Bruxelles.
Dar să vedem care sunt cele mai importante 5 minciuni oficiale din comunicatul DNA. Așa cum le-am deslușit, fiind ajutat de alți specialiști în drept decât cei ai lui Kovesi.
De notat, că această listă nu epuizează toate aspectele discutabile din comunicatul instituției. Există numeroase omisiuni, distorsionări, interpretări care nu sunt tratate aici.
Minciuna 1: Toate garanțiile cerute de Directiva 343 sunt deja prevăzute în legislația internă
Dovada minciunii: în prezent, conform legislației promovată de fostul ministru al Justiției Raluca Prună, persoanele audiate în anchetele in rem, adică împotriva faptei, nu beneficiază de dreptul de păstra tăcerea sau de dreptul de a nu face declarații auto-incriminatoare, chiar dacă procurorul îi bănuiește deja că ar fi comis fapta. Aceste persoane pot fi chemate la audieri în calitate de martori, ceea ce înseamnă că nu pot nici să refuze să dea declarații, nici să evite să facă afirmații care le-ar putea incrimina.
Ce prevede Directiva europeană: (Art. 7) (1)Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate au dreptul de a păstra tăcerea în legătură cu infracțiunea de săvârșirea căreia sunt suspectate sau acuzate. (2)Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate au dreptul de a nu se auto-incrimina.
Acesta e doar un exemplu din prevederile exprese ale directivei care nu sunt transpuse în legislația națională.
Minciuna 2: Modificarea art. 273 Cod procedură penală dezincriminează practic infracțiunea de mărturie mincinoasă
Dovada minciunii: Toate prevederile privind infracțiunea de mărturie mincinoasă rămân în vigoare. Niciuna nu este vizată de amendamentele la Codurile penale. De fapt, nici nu este vorba de o modificare a acestui articol, ci de o completare a lui, care instituie următoarele drepturi pentru persoanele audiate:
Motivul: același text citat mai sus din Directiva Europeană privind dreptul de a păstra tăcerea sau de a nu te auto-incrimina.
Minciuna 3: nu vor mai putea fi arestați preventiv autorii infracțiunilor de corupție, evaziune fiscală, spălare de bani, chiar dacă lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică
Dovada minciunii: Textul amendamentul nu modifică în niciun fel criteriile generale care sunt astăzi valabile pentru dispunerea arestului preventiv, respectiv încercarea de sustragere de la urmărirea penală, influențarea martorilor, distrugerea de probe, exercitarea de presiuni asupra persoanei vătămate etc.Deci și cei acuzați de corupție care comit astfel de fapte, vor putea fi arestați preventiv. Conform amendamentului, pericolul pentru ordinea publică se manifestă doar în cazul infracțiunilor produse cu violență și e greu de explicat de către DNA cum tulbură ordinea publică o persoană care spală bani sau care dă mită, având în vedere că astfel de fapte se comit, de regulă, cu foarte mare discreție, cât mai departe de privirile publicului.
De asemenea, se poate dispune arestul la domiciliupentru toate faptele cu pedepse mai mari de 5 ani, deci și pentru fapte de corupție.
În realitate DNA pierde cel mai eficient instrument de exercitare de presiuni asupra martorilor. În ultima perioadă, în spațiul public au apărut mărturii ale unor persoane care au acuzat că procurorii au folosit arestul preventiv pentru a obține denunțuri împotriva unor persoane politice vânate de anchetele penale.
Minciuna 4: Modificarea art. 139 Cod procedură penală va duce la eliminarea, dintre mijloacele de probă, a înregistrărilor realizate cu respectarea legii, ceea ce va îngreuna dovedirea infracțiunilor.
Dovada minciunii: În primul rând, prin omisiune, se insinuează că ar fi vorba de orice fel de înregistrări, ceea ce a prilejuit enunțarea în spațiul public a faptului că agresoarea care a împins femeilor lametrou ar scăpa de închisoare pe noua legislație sau că înregistrarea video a unui șofer care dă peste un copil pe trecerea de pietoni nu va putea fi folosită în instanță.
În realitate, art. 139 se referă strict la supravegherea tehnică, adică la interceptări, nicidecum la probele video de genul celor invocate pentru a critica această măsură.
Amendamentul propus nu mai permite ca procurorii să le ceară unor martori sau inculpați ca în discuțiile cu anumite persoane aflate sub supraveghere tehnică să le provoace pe acestea să încalce legea sau să conducă discuția astfel încât să-l determine pe interlocutor să facă afirmații ce l-ar putea incrimina ulterior.
Minciuna 5: Interdicția ca DNA și alte instituții implicate în procedura penală de a emite comunicate sau alte informări cu privire la faptele și persoanele care fac obiectul cercetărilor penale ar încălca dreptul publicului de a avea acces la informații de interes public.
Dovada minciunii: În primul rând, accesul la informații de interes public nu este deloc încălcat. Faza de cercetare penală nu este publică – această prevedere există și acum în legislație. Deci dacă nu e publică, atunci nici nu are cum să fie încălcat dreptul de acces la informații de interes public. Apoi, opinia publică va fi suficient de bine informată în momentul în care judecătorii vor pronunța public hotărârea în instanță, cu privire la vinovăția sau nevinovăția cuiva. Deci nu e știrbit cu nimic accesul publicului la informații de interes public.
Dar din această reacție a DNA se ridică o întrebare: de ce această instituție e atât de preocupată de informarea publicului? Atribuția principală a DNA este să facă cât mai bine anchetele penale, care, conform legii, nu sunt publice. Deci rolul principal este să strângă dovezi cât mai concludente, nu să facă conferințe de presă sau să emită comunicate care pot conduce la percepția că cei anchetați sunt deja vinovați, înainte de a fi judecați.
În preambulul Deciziei UE 343, se spune negru pe alb: „Prezumția de nevinovăție ar fi încălcată în cazul în care declarații publice ale autorităților publice sau decizii judiciare, altele decât cele privind stabilirea vinovăției, se referă la o persoană suspectată sau acuzată ca fiind vinovată, atât timp cât vinovăția persoanei respective nu a fost dovedită conform legii.”