Editura Evenimentul si Capital

„Milea s-a împuşcat! El a fost singurul din cei trei miniştri care a dat ordin să se traga la Timişoara, ba chiar a dat ordin scris în sensul acesta” | "LUMINI ŞI UMBRE". 26 de ani de la evenimentele din decembrie 1989

FOTO: București, 22 decembrie 1989, CC al PCR. Odată ce a părăsit sediul partidului și s-a urcat în elicopter, Nicolae Ceaușescu a părăsit, de fapt, istoria
Autor: | | 15 Comentarii | 9000 Vizualizari

Evenimentul Zilei continuă publicarea unui serial dedicat cotiturii istorice din decembrie 1989, numită de unii Revoluție, de alții Lovitură de Stat, bazat pe relatări ale unor protagoniști, ale unor istorici, precum și documente întocmite de instituții ale statului. Astăzi, generalul(r) Iulian Vlad, fost ministru Secretar de Stat la M.A.I. şi şef al Departamentului Securităţii Statului.

Nimeni să nu se atingă de arme!

Ei bine, sunt astăzi câţiva care spun că generalul Iulian Vlad a trădat. Nu am trădat! Eu am jurat credinţă poporului român şi patriei mele, aşa cum se spunea în jurământul militar. Ce ar fi trebuit să fac? Era simplu, cel mai simplu lucru, să dau un ordin din două cuvinte: „Ordon, trageţi!”. Sau: „Ordon, foc!”. Şi ar fi căzut, aşa cum vă spuneam, ca seceraţi. Ar fi fost bine? Eu am socotit că nu era bine să dau acest ordin şi aceasta a fost, este şi va rămâne convingerea mea pe viaţă. Şi camarazii mei care au fost puşi în situaţii aproximativ similare, mai cu seamă la judeţe, au procedat la fel. Printr-un ordin pe care, de asemenea, mi l-am asumat, am cerut tuturor unităților din subordine ca armamentul şi muniţia să fie închise, iar în zilele acelea fierbinţi, nimeni să nu se atingă de arme. Pentru că noi, Securitatea, nu eram o armată de front, nu eram constituiţi din unităţi luptătoare, acelea se constituiau în altă parte. Nici măcar unităţi care să păstreze ordinea publică nu eram. Acela era atributul Miliţiei, pe care, într-o măsură importantă, a reuşit să-l îndeplinească.

Şi, deci, Ceauşescu a plecat. Bineînţeles, nu a trecut mult timp şi am aflat pe ce direcţie se deplasa. S-a oprit pentru puţin timp la Snagov, de unde a luat câteva lucruri, după care a plecat mai departe. Traseul îl cunoaşteţi, iar capătul drumului, de asemenea, îl ştiţi…

Participant: (…) Dumneavoastră, în calitatea pe care aţi avut-o, când aţi aflat(….) că Ceauşescu a fost reţinut?

Gen. (r) Iulian Vlad: Bineînţeles că am ştiut, întrucât pe Nicolae şi Elena Ceauşescu i-au însoţit, în nişte condiţii de transport absolut improprii, precare chiar, doi ofiţeri din garda personală. Pe traseu, nu foarte departe de Târgovişte, elicopterul a aterizat, pilotul raportând că aparatul nu mai poate face faţă sarcinii şi că este şi în pericol de a fi doborât. Până la Târgovişte, soţii Ceauşescu au călătorit cu un autoturism luat de pe drum. Au cerut să fie duşi la sediul Miliţiei judeţului unde, la scurtă vreme, au fost arestaţi de către armată. Poate ar fi şi alte lucruri interesante pe care să vi le relatez, dar n-aş vrea să-i privez pe colegii mei, aici de faţă, de posibilitatea de a vă aduce la cunoştinţă date şi informaţii la fel de importante. Domnul colonel Filip Teodorescu, care mulţi ani a lucrat în Serviciul de Informaţii Externe şi apoi în cel de Contraspionaj, cu funcţie de conducere, a fost unul dintre cei pe care i-am desemnat în ziua de 16 decembrie 1989 să plece la Timişoara. A făcut parte din echipa care am hotărât să se deplaseze la Timişoara, condusă de un camarad al nostru, un om absolut admirabil care, din nefericire, nu mai este în viaţă, a murit în închisoare, generalul Emil Macri. Aşadar, cred că domnul colonel Filip Teodorescu o să vă spună şi dânsul nişte lucruri foarte importante.

„Linistirea” lucrurilor în Capitală

Despre Vasile Milea se pune tot mai des o întrebare. Și pe bună dreptate. Foarte multă lume vrea să ştie ce s-a întâmplat cu el: s-a sinucis, a fost ucis, de cine a fost ucis. Sunt dator, pentru memoria lui Vasile Milea, să vă spun tot ce ştiu. Poate vor fi lucruri inedite unele dintre cele pe care vi le voi comunica. Eu întâi vreau să vă spun că am fost apropiat de Vasile Milea. Aş putea zice că am avut o relaţie strânsă cu dânsul. Şi gradele erau aceleaşi, general colonel unul, general colonel celălalt. Membri ai Guvernului amândoi, eu eram membru al Comitetului Central, el era membru supleant al Comitetului Politic Executiv, dar eram foarte adesea chemat şi eu la şedinţele Comitetului Politic Executiv. Nu vă mai spun că, în calitate de membri ai Guvernului, eram, de asemenea, împreună la şedinţele acestuia. Aşa fiind, între noi s-a creat o relaţie mai deschisă, ceea ce l-a făcut să mă roage că dacă eu ajung primul la şedinţele Comitetului Politic Executiv sau la şedinţele de Guvern să îi ţin un loc lângă mine şi, bineînţeles, el va face la fel. Aşa s-a întâmplat şi în decembrie ’89, la cele câteva şedinţe de Comitet Politic Executiv. Dar ultima, cea din dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, este cea mai importantă din punctul de vedere al cazului Vasile Milea. Înainte de şedinţa Comitetului Politic Executiv, în jurul orei 8.00, eu dădusem ordinul de care am vorbit mai devreme, de retragere din zonă a unităţilor mele. În ziua precedentă, mai exact în după-amiaza zilei de 21 decembrie, după spargerea mitingului, eu mă aflam la minister. Vasile Milea era la Comitetul Central, era în conducerea superioară a partidului și în această calitate participase la miting. După spargerea mitingului, în condiţiile în care probabil cei mai mulţi dintre dumneavoastră vă amintiţi, Vasile Milea a fost numit să comande acţiunea de „liniştire” a lucrurilor în Capitală. Aceasta a fost expresia folosită. Şi l-a luat ca adjunct al lui, pentru a conduce pe teren trupele, pe generalul Hortopan.

„Să le spuneți că nu am fost un criminal”

Ce s-a întâmplat în Bucureşti în după-amiaza şi în noaptea zilei de 21 spre 22, probabil că ştiţi. Au fost morţi şi răniţi. Spre miezul nopţii mă aflam în faţa uneia dintre intrările Comitetului Central, acolo era Cartierul General, să zicem. Ceauşescu nu a mai plecat din sediu. În situația aceasta, nici noi nu aveam voie să părăsim zona. Eram împreună cu mai mulţi generali şi ofiţeri superiori din subordine, dar şi de la Armată. Şi ce puteam să discutăm decât despre nenorocirea care se întâmpla în ţară şi în stradă? După miezul nopţii, nu mai ţin minte ora, a apărut Vasile Milea, înconjurat de generali şi ofiţeri. Când m-a văzut, a venit direct la mine. M-a luat în braţe şi a început să plângă. M-a impresionat profund gestul lui şi am spus: „Domnule ministru, vă rog, haideţi să intrăm în sediu. Nu e bine să arătaţi această slăbiciune în faţa ofiţerilor”. Am intrat în sediu şi ne-am dus spre Cabinetul 1. Deci spre biroul lui Ceauşescu. Ne-am aşezat pe câte un fotoliu. Undeva, la o distanţă mai mare, dormita într-un fotoliu Gogu Rădulescu, membru al Comitetului Politic Executiv. Generalul Vasile Milea a început din nou să plângă. Apoi mi-a spus: „Tovarăşe Vlad, vă rog foarte mult să le întâlniţi pe soţia mea şi pe fata mea şi să le spuneţi că eu nu am fost un criminal. Nu eu am hotărât reprimarea care a avut loc azi-noapte. Am primit ordin pentru asta”.

Ceaușescu l-a făcut să tremure

Era un om cu o construcţie psihică mai aparte. În ciuda aparenţelor, era un om sensibil, un om blând.

În fine, am discutat mai multe lucruri, unele de importanţă capitală, dar Vasile Milea nu mai era omul care fusese, cel puţin până în ajun. Era literalmente prăbuşit. L-am rugat să se retragă şi să îşi ia câteva ore de odihnă. Câte puteau să fie nu ştiu, două-trei, pentru că la ora 8.00 în dimineaţa zilei respective (22 decembrie 1989), eu am primit telefon de la Silviu Curticeanu, secretar al Comitetului Central, ca, la ora 9.00, să fiu prezent la o şedinţă a Comitetului Politic Executiv. La ora indicată, am ajuns acolo printre cei dintâi. Am ocupat un scaun mai spre centrul mesei şi în dreapta am rezervat un loc pentru Vasile Milea. Când a intrat în sală avea o figură cadaverică, nu mai semăna a om. Se înţelege că în noaptea aceea, în orele care mai rămăseseră, Vasile Milea nu a închis ochii. L-am întrebat ceva, dar mi-a dat un răspuns evaziv. Cred că nici el nu a auzit ce a spus. După câteva minute, au venit cei mai mulţi din cei care fuseseră convocaţi.

Apoi apar în cadrul uşii Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu. Nicolae Ceauşescu s-a oprit în cadrul uşii şi şi-a îndreptat privirea pe direcţia în care ne aflam noi. Vă mărturisesc că eu nu am mai întâlnit un om cu o privire atât de pătrunzătoare. Te străpungea cu privirea când avea să îţi reproşeze ceva, când avea să îţi facă o anumită observaţie. Eu m-am gândit că sunt primul vizat, mai ales că luasem un şir de măsuri între care şi despresurarea Comitetului Central, cum v-am povestit. Probabil că Postelnicu, care era pe aproape, s-a gândit că şi el e vizat. În realitate, privirea i s-a adresat lui Vasile Milea. Şi a început: Vasile Milea, ţi-am dat ordin să aduci regimentul cutare, să aduci unitatea cutare, să aduci nu ştiu care brigadă şi aşa mai departe. Vreau să vă spun că rar, rarisim chiar mi-a fost dat să cunosc un om cu o memorie atât de prodigioasă. De exemplu, ştia pe de rost amplasamentul a zeci de unităţi militare. De ce nu mi-ai executat ordinul? Vasile Milea, pur şi simplu, tremura. Şi tot aşa, l-a bruftuluit cum eu cred că nici pe un soldat în termen care fuge peste gardul unităţii nu poţi să-l bruftuluieşti aşa cum a făcut-o cu ministrul Apărării Naţionale, un general colonel. Pleci imediat, te duci la trupe! Ia măsuri să vină unităţile despre care ți-am ordonat! De la Ploieşti să vină marea unitate mecanizată. De la Piteşti, de asemenea. Şi aşa mai departe.

Tot timpul cât Vasile Milea a primit aceste observaţii, ca să le zic mai delicat, m-a ţinut de braţ. Scaunele aveau braţe şi eu eram cu mâna dreaptă pe acel braţ. Tot timpul m-a ţinut de braţ. Şi în funcţie de duritatea observaţiei, apăsarea era mai uşoară sau mai puternică. Pentru ca la urmă, înainte de a pleca, să mă strângă mai apăsat de braţ. Sigur, am interpretat în felurite moduri acest gest. Ce a vrut să îmi transmită, ce a vrut sămi spună? Era o descărcare, un mod de a spune: Iată ce mi-a mai făcut şi astăzi, acest om! Discutam uneori şi asemenea lucruri. Şi a plecat.

Iubitul Elenei Udrea il face PRAF pe Ilie Nastase! Adrian Alexandrov a izbucnit DUR: Si-a pierdut mintile!

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI