Mii de procese civile s-ar putea închide, fără ca părțile implicate să poate uza de dreptul recursului, drept prevăzut de o decizie a Curții Constituționale a României din anul 2017. Deși deciziile CCR sunt general obligatorii, judecătorii români se tot împiedică în legislație.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în speță completul de dezlegare a unor chestiuni de drept, a dezbătut azi o chestiune de drept extrem de sensibilă, și anume dacă procesele civile evaluabile în bani mai au dreptul la recurs sau nu, în ciuda existenței unei decizii favorabile a Curții Constituționale a României, care stabilește că aceste litigii au și recurs.
Deși dispozițiile legale sunt clare ca lumina zilei, Curtea de Apel București, pentru a doua oară în cursul unui an, Înalta Curte de Casație și Justiție, mai exact a completului pentru dezlegare a unor pricini de drept, care trebuie să răspundă la întrebarea dacă aceste recursuri evaluabile în bani sunt sau nu admisibile. Trebuie făcut precizarea că pe rolurile celor 15 curți de apel și a Înalte Curți de Casație și Justiție, exită câteva mii de astfel de procese, care ar trebui închise pe motiv de inadmisibilitate, dacă completul de dezlegare a pricinilor de drept ar da o altă soluție.
Dezbaterea privind dacă aceste litigii civile, evaluabile în bani, au sau nu recurs, a pornit de la decizia 369/2017, a Curții Constituționale, care a decis următoarele: ”sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei”, ceea ce înseamnă că toate litigiille evaluabile în bani pot să aibă recurs, și nu doar fond și apel.
Desi hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii, potrivit articolului 147, aliniatul 4 din Constituția României, care prevede: ”deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”, judecătorii români caută tot felul de scuze pentru a nu mai judeca aceste recursuri.
Mai mult, chiar Codul de Procedură Civilă, mai exact articolul 27, stabilește că ”hotararile rămân supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul”. Mai exact, acest lucru s-ar traduce, susțin specialiștii în Codul Civil consultați de EvZ, prin faptul că toate recursurile începute după decizia Curții Constituționale, trebuie judecate.
Înalta Curte s-a mai pronunțat o dată
Chestiunea cu interpretarea proprie și diferită, a fiecărui magistrat, a unor chestiuni de drept clare ca lumina zile, a mai fost dezbătută de un complet de dezlegare a unor chestiuni de drept de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în 18 iunie 2018. Atunci, un alt judecător de la Secția 4 a Curții de Apel București a sesizat Înalta Curte cu privire la aceleași aspecte, conflictul dintre articolul 27 Codul de Procedură Civilă și Decizia 369 a Curții Constituționale.
Decizia completului de dezlegare a unor chestiuni de drept, materializată prin decizia 58/2018, a stabilit următoartele: ”efectele D.C.C. nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)”.
Cu alte cuvinte, mai spune ”un civilist” cunoscut din Cluj Napoca, ”dacă un judecător nu vrea să judece, nu judecă, și caută motive”.