Saptamana trecuta a murit unul dintre cei mai importanti compozitori avangardisti, germanul Karlheinz Stockhausen.
Nascut in 1928, el s-a impus ca unul dintre creatorii care au dorit sa schimbe fata muzicii moderne, optand pentru experimente si pentru noi mijloace si forme de exprimare, multe dintre ele socante si inedite.
A studiat la Conservatorul din Köln, iar ulterior s-a specializat la Paris, cu doi dintre cei mai importanti compozitori ai timpului, Darius Milhaud si Olivier Messiaen. A sustinut numeroase conferinte, cursuri de maiestrie, emisiuni radiofonice si de televiziune, concerte, in Europa, in Statele Unite ale Americii si in Asia.
Stockhausen a fost atras de muzica electronica, dar si de cea de tip clasic, acustic. Creatia sa cuprinde peste 300 de lucrari, de la miniaturi pentru pian pana la lucrari scenice. A fost unul dintre primii care au folosit si notatia grafica in partituri, in locul traditionalei scrieri cu note pe portativ. Totodata, a compus si piese in care ofera o mare libertate interpretilor, care isi pot exprima creativitatea in timpul executiei muzicale.
Cea mai impunatoare creatie a sa este ciclul de opere grupate sub titlul „Lumina”, care cuprinde sapte creatii scenice, cate una dedicata fiecarei zile a saptamanii si simbolisticii acesteia. Probabil cea mai valoroasa si mai celebra piesa a sa ramane „Gruppen”, pentru 3 orcheste, o demonstratie de imaginatie, rigoare si tehnica componistica. Cea mai stranie compozitie este destinata unui cvartet de coarde, in care fiecare interpret canta dintr-un elicopter, cele 4 aparate de zbor survoland sala de concerte si transmitand sunetul prin intermediul microfoanelor si al boxelor...
Opera sa, desi controversata, a avut un mare impact si o mare influenta asupra muzicii de avangarda si a tinerilor compozitori, chiar si asupra unor muzicieni care activeaza in alte genuri, cum ar fi Miles Davis, Herbie Hancock, Tony Braxton, Frank Zappa, Björk, dar si trupe precum The Beatles, Pink Floyd, Kraftwerk.