Ştiaţi că una dintre cele mai emoţionante pagini muzicale creştin-ortodoxe dedicate Paştelui este opera unui român?
Paul Constantinescu, de la a cărui naştere se împlinesc anul acesta 100 de ani, a compus, în 1946 (pe când avea 37 de ani) Oratoriul bizantin de Paşti „Patimile şi Învierea Domnului”, creaţie dirijată în primă audiţie, la Ateneul Român, de George Enescu. Structurată în 4 părţi, lucrarea reprezintă o replică românească la celebrele „Patimi” compuse cu regularitate, de-a lungul veacurilor, de către compozitorii apuseni, de la Bach la Penderecki sau Peter Gabriel. Singurul „Oratoriu de Paşti” românesc a avut parte de o soartă nedreaptă.
Refăcut de compozitor în 1948, curând el nu a mai putut fi interpretat în România din cauza interferenţelor politico-ideologice în viaţa muzicală. Mai mult, Biserica a repudiat această creaţie din motive care ţin de anumite inexactităţi teologice, declarând că o asemenea operă muzicală nu poate fi asimilată muzicii religioase şi deci nu poate fi interpretată în biserică. Rămas simplă creaţie muzicală de concert, „Oratoriul” a aşteptat căderea regimului ceauşist pentru a fi din nou cântat. Şi totuşi, chiar şi acum prezenţa sa în sălile de concert este rară, probabil datorită eforturilor muzicale deosebite pretinse de o interpretare de mare rafinament.
Am ascultat cu emoţie „Oratoriul” la Iaşi, săptămâna trecută, prezentat de Opera Naţională (probabil singura operă din Europa care nu are o sală proprie - Teatrul Naţional fiind închis pentru renovare, pe termen… nelimitat, după cum se poate constata). Sub bagheta tânărului dirijor Bogdan Chiroşcă au evoluat cu adevărat convingător orchestra şi corul Operei şi soliştii George Cojocariu, Octavian Dumitru, Tudor Florenţa, Mihail Frunză, Adrian Ionescu, Florentina Onică, în faţa unui public entuziast, care a umplut sala Filarmonicii şi care s-a bucurat de interpretarea tulburătoare şi de minunata muzică a lui Paul Constantinescu, unul dintre cei mai originali şi mai talentaţi compozitori români din secolul XX.