Scriitorul francez în vârstă de 52 de ani a câştigat cea mai prestigioasă distincţie literară a Hexagonului pentru romanul "La Carte et le Territoire" (editura Flammarion)
Premiul Goncourt, care se acordă de peste un secol, i-a revenit în acest an unui roman în care un artist întâlneşte un scriitor faimos numit Houellebecq şi ajută un poliţist să rezolve o crimă atroce, potrivit Bloomberg News. În "La Carte et le Territoire", Michel Houellebecq descrie cum artistul Jed Martin se îndrăgosteşte de o rusoaică foarte frumoasă pe numele ei Olga, cum devine faimos pentru portretele sale (printre care se numără şi cel al lui Houellebecq) şi cum se implică într-o investigaţie a poliţiei.
Câştigătorul acestei distincţii primeşte un cec simbolic de 10 euro, însă Goncourtul garantează o creştere masivă a vânzărilor cărţii premiate.Vestea a fost anunţată pe 8 noiembrie, la restaurantul parizian Drouant. Juriul format din 10 persoane a făcut anunţul, apoi s-a retras pentru a lua prânzul. Ceilalţi finalişti au fost Maylis de Kerangal ("Naissance d'un Pont"), Virginie Despentes ("Apocalypse Bebe") şi Mathias Enard ("Parle-Leur de Batailles, de Rois et d'Elephants"). Acordat pentru prima dată în 1903, Prix Goncourt a revenit unor scriitori ca Marcel Proust (1919), Andre Malraux (1933), Simone de Beauvoir (1954) şi Marguerite Duras (1984).
Carieră de zile mari Potrivit prezentării de pe site-ul editurii Polirom, Michel Houellebecq (născut la 26 februarie 1958, La Reunion, Franţa) este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai controversaţi scriitori francezi contemporani. În 1992, vede lumina tiparului cel dintâi volum de poeme al său, "Pe urmele fericirii", distins cu Premiul Tristan Tzara. În 1994, publică primul roman, "Extinderea domeniului luptei", care îl face cunoscut publicului larg. Al doilea volum de poeme, "Sensul luptei", obţine Prix de Flore în 1996.
În 1998, publică simultan volumul de texte critice "Intervenţii" şi romanul "Particulele elementare", tradus în peste 25 de limbi şi recompensat cu Prix Novembre. În 2000, îi apar un disc, "Prezenţa umană", cu poeme în lectură proprie, acompaniate de muzica lui Bertrand Burgalat, şi "Lanzarote", un volum între reportaj şi ficţiune, cu fotografii. Se stabileşte în Irlanda.
În 2001, publică romanul "Platforma", care cunoaşte, asemenea "Particulelor elementare", un succes fulminant. În anul 2002, devine primul francez căruia i s-a acordat prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award. La Editura Polirom, de acelaşi autor, au fost traduse: "Platforma" (2003), "Extinderea domeniului luptei" (2005), "Particulele elementare" (ediţia a doua revăzută, 2006) şi "Posibilitatea unei insule" (2006).