Editura Evenimentul si Capital

Mica Bucovină dintre Hunedoara şi Deva

3d47acb5a0be899501bbf8c815d27b6c
Autor: | | 2 Comentarii | 0 Vizualizari

În mijlocul judeţului Hunedoara trăieşte o comunitate care a reuşit să-şi păstreze valorile şi tradiţiile, în ciuda unei istorii zbuciumate.

O comunitate de câteva sute de secui bucovineni su pravieţuieşte încă undeva între oraşele Deva şi Hunedoara. E vorba despre urmaşii secuilor fugiţi din Harghita şi Covasna, în urmă cu mai bine de 200 de ani, stabiliţi o vreme în Bucovina şi reîntorşi în Banat şi Ardeal, la începutul secolului trecut. Localnicii din Hunedoara le spun, impropriu, „ceangăi” („csango” înseamnă, în limba maghiară, „hoinar” - n.r.). „Ceangăii” din Cristur s-au obişnuit cu această confuzie, dar le explică vi zitatorilor in teresaţi de ce este greşit acest apelativ.Cine are răbdare, poate afla şi cum de comunitatea de aici e singura care a reuşit să reziste şi chiar să se dezvolte în perioada interbelică, dar şi pe timpul comuniştilor. Cum au ajuns la Hunedoara Satul Cristur e situat la mijlocul distanţei dintre Deva şi Hunedoara. Jumătate dintre cei 1.570 de locuitori se declară „secui bu covineni”. La începutul secolului XX, când au început să vină în zonă, s-au stabilit la marginea oraşelor Deva şi Hunedoara. Şi acum, în cele două oraşe mai există cartiere denumite popular „la ceangăi”, chiar dacă acolo nu mai există vreo comunitate de limbă ma ghiară. „Secuii bucovineni au fost confudaţi cu ceangăii fiindcă, după exodul provocat de masacrul de la Săculeni, s-au refugiat în Moldova printre comunităţile de ceangăi ce existau deja acolo, în special în judeţul Bacău. Când au ajuns aici, lumea le-a spus, în mod incorect, ceangăi. La Deva şi la Hunedoara erau cartiere întregi de secui bucovineni. În Deva, chiar apăruseră tensiuni între cei veniţi în 1910 şi cei apăruţi mai târziu. A venit apoi urbanizarea. Li s-au luat casele, iar când au fost mutaţi la bloc, n-au mai fost mutaţi în acelaşi imobil. Asta s-a întâmplat mai ales în anii ´70, la Deva”, spune Istvan Nisztor, un localnic din Cristur, pasionat de istoria strămoşilor săi. Case, la şablon Localnicii din Cristur au fost mai norocoşi deoarece satul lor nu a fost „înghiţit” nici de Deva şi nici de Hunedoara. Ei trăiesc şi în prezent în casele lor tradiţionale, unele rămase neschimbate, ridicate în anii 1910-1912, după acelaşi proiect oferit gratis de autorităţile Imperiului Austro-Ungar. „Întotdeauna, primii plecau secuii săraci. Cei cu copii mai mulţi primeau credite mai mari cu care să-şi ridice o casă. La început, le-a fost extrem de greu pentru că erau nevoiţi s-o ia de la capăt. Unii, în primii ani mai ales, aveau dificultăţi cu plata ratelor la bancă, iar Bucovina devenise pentru ei un tărâm regretat”, mai spune Istvan Nizstor. „În Bucovina, unde am ajuns pe vremea în care Imperiul o stăpânea, nu mai aveam destul pământ de lucrat. Fiecare familie a făcut copii şi şi-a tot împărţit pământul avut. Eu am venit aici pe la 1928. Am plecat cu sania din Bucovina şi-am ajuns cu căruţa. Aici am nimerit o secetă aşa de mare, că intra copita calului în crăpătura pământului”, îşi aminteşte Anna Kozma, în vârstă de 96 de ani, unica supravieţuitoare a secuilor strămutaţi din Bucovina în Ardeal. Boierii şi combinatul „Au fost aduşi secuii din Bucovina şi fiindcă atunci se dezvolta combinatul de la Hunedoara. Secuii din Cristur datorită acestui combinat au reuşit să-şi facă un rost al lor, să-şi întreţină familiile. Lucrau în combinat şi locuiau «la ţară», aşa că viaţa nu le-a fost aşa de grea precum a celor de la oraş. Până să se angajeze însă în combinat, oamenii îşi lucrau pământul lor şi mai mergeau să muncească pe moşiile boierilor din zonă, de aici din Cristur, de la Bârcea, de la Simeria”, explică Iuliana Szabo. Femeia conduce o asociaţie pentru păstrarea tradiţiilor populare ale secuilor bucovineni din Cristur şi, cu ajutorul comunităţii, a reuşit să înfiinţeze un muzeu. În urmă cu patru ani, a schimbat numele străzii, lungi de 1,3 kilometri, pe care locuiesc cei mai mulţi secui. „Înainte se numea strada Coloniei. Eu am propus Consiliului Local Deva (satul Cristur se află în componenţa municipiului Deva - n.r.) să se numească Bucovina. Mi s-a părut cea mai bună variantă”, explică femeia. Au rezistat respingând căsătoriile mixte Istvan Nisztor a făcut o pasiune pentru studiul istoriei strămoşilor săi, iar acum e aproape convins că cea mai mare comunitate de secui bucovineni din Ardeal a supravieţuit la Cristur: „Secuii rămaşi în Bucovina au cam fost asimilaţi. Acum doi ani, am fost în satul din care s-au tras strămoşii mei şi am găsit un singur bătrân vorbitor de limbă maghiară. Când au plecat de acolo, au fost duşi la muncă şi la Dunăre, în zona Ivanovo- Pancevo, unde se construiau diguri, şi s-au populat zone apropiate de Lugoj şi Arad”. Comunitatea de secui bucovineni din Cristur a reuşit să reziste în special prin evitarea căsătoriilor mixte. Nici acum, căsătorile cu un român nu sunt agreate, mai ales de către cei în vârstă. „Problema asta pleacă de la dorinţa oricui de a-şi păstra limba şi obiceiurile sale din strămoşi. Oricine ţine la sentimentul naţional. E ceva normal, până la urmă. De exemplu, nu vrem să păţim cum păţesc unele familii din Spania, ai căror copii merg acolo la şcoală şi învaţă doar în spaniolă şi când vin acasă nu mai ştiu să vorbească româneşte”, conchide Nisztor. SIMBOL. Numele străzii secuilor a fost schimbat în Bucovina Fotografii: Remus Suciu ISTORIC Cum au apărut „secuii bucovineni”

  • ANUL 1762. Împărăteasa Maria Theresa ordonă reorganizarea batalioanelor de grăniceri, pe tiparul armatei imperiale. Fiind vizaţi de acest ordin, secuii din Harghita şi Covasna sesizează faptul că reorganizarea ar presupune trimiterea lor în operaţiuni militare în partea de vest a imperiului. La vremea respectivă, stagiul militar era de minimum 17 ani, iar perspectiva dez rădăcinării i-a făcut pe secui să se opună din răsputeri, cei mai îndârjiţi fiind cei din zona Odorheiului şi a Ciucului.
  • 7 IANUARIE 1774. Reprezentanţii Imperiului îi cheamă pe secui la negocieri, la Săculeni. În dimineaţa zilei de 7 ianuarie 1774, trupele imperiale înconjoară satul Săculeni şi, mai întâi cu tunurile, apoi cu armele de infanterie, masacrează tot ce le iese în cale. Unele cronici spun că 200 de secui au fost omorâţi atunci, altele susţin că morţii ar fi fost de două ori mai mulţi. După eveniment, mii de secui se refugiază în Moldova, cei mai mulţi alegând să se adăpotească în comunitatea cean găilor din judeţul Bacău, stabiliţi în zonă încă din secolele Xlll-XlV.
  • ANUL 1784. După 10 ani petrecuţi în Moldova, secuii acceptă propunerea de a se muta în Bucovina, ţinut intrat, între timp, sub dominaţia Imperiului Habsburgic. Aici, secuii încep să îmbine obiceiurile şi tradiţiile maghiare cu cele moldoveneşti.
  • SECOLUL XIX. Asimilarea intensă a secuilor a fost, probabil, cauza pentru care Imperiul a decis o nouă strămutare a lor, mai întâi în Voivodina şi apoi lângă Budapesta.
  • ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX. Are loc strămutarea la Deva.
1910 este anul în care au început să apară primii secui bucovineni în Hunedoara

Mai ceva ca un film erotic! Nicolae si Elena Ceausescu au facut dragoste cu MARTORI! Au povestit exact cum s-a intamplat!

Pagina 1 din 2


Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Turism

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI