Editura Evenimentul si Capital

Mic îndrumar cu explicaţii şi răspunsuri pentru contracararea propagandei socialisto(fascisto)-islamiste

Paul Ghiţiu
Autor: | | 66 Comentarii | 59514 Vizualizari

Cum discuţiile şi disputele provocate de subiectele de pe agenda stângii: islamizare, ateizare, lgbtizare, dictatură, etc., se înteţesc, am crezut de cuviinţă să dau o mână de ajutor celor care vor să aibă argumente împotriva acestora. Astăzi un sprijin pentru cei ajung în controverse privind migraţia, migratorii, islamul, islamizarea, moscheea.

1. Pericolul scăderii populaţiei

a) Chiar dacă porneşte de la o realitate – natalitatea scăzută va duce, în lipsa migraţiei la scăderea populaţiei Europei – concluzia este falsă. Nu e niciun pericol. Poate doar pentru marile companii care îşi văd restrânsă piaţa de consum.

Toate generaţiile trecute au fost mai puţin numeroase decât cea actuală. Astfel faţă de circa 540 milioane în 2016 (fără partea europenă a fostei URSS), Europa avea la 1900 304 milioane, în 1950 393 milioane, în 1970 460 mil, în 2000 520 mil.

b) Scăderea natalităţii este urmarea impunerii ideologiilor pro-avort şi LGBT-iste, care au atacat conceptul creştin tradiţional de familie şi diferenţele naturale dintre bărbat şi femeie. Ea poate fi inversată în măsura în care aceste ideologii sunt abandonate.

2. Lipsa forţei de muncă – este nevoie de migratori pentru a suplini lipsa acesteia

Fals. Nu e nevoie de aport prin migraţie, căci numai în UE, la nivelul anului 2015, erau circa 23 de milioane de şomeri. Iar dacă ar fi nevoie, ea există, aparţinând aceluiaşi fundament cultural, mult mai educată şi specializată în Europa de Est.

3. Şi creştinismul este vinovat de genocid, radicalism, extremism religios. Şi el are extremiştii lui. Exemple: istoria Americii Latine, Inchiziţia.

a) Toate cele de mai sus sunt legate de istoria Bisericii Catolice, ori creştinismul îi cuprinde şi pe ortodocşi cât şi pe protestanţi.

În legătură cu lumea ortodoxă, de exemplu, nu există decât episoade ale represiunii împotriva acesteia, nicidecum ale represiunii sale împotriva altor credinţe.

În Europa de astăzi, sunt recunoscute şi primesc bani de la buget o mulţime de culte. Nu există presiuni pentru convertire, darămite pentru supunere. Musulmanii locali sunt respectaţi şi nu bătuţi sau ucişi. Şi nici Biserica Catolică nu mai participă de mult timp la evenimente sângeroase.

b) Toate trimiterile de mai sus sunt episoade istorice, de cele mai multe ori, motivaţia pentru barbariile respective fiind cea politică: (lupta pentru putere, cuceriri, distrugerea adversarilor, jaful) şi nu religioasă, cum este de fapt cazul şi în ofensiva islamului. Inchiziţia a dispărut de mult. Religia a fost şi este doar o haină folosită pentru justificarea acţiunilor în ochii populaţiei ignorante.

c) Tocmai deschiderea şi valorile deosebite ale creştinismului (libertatea fără limite, iubirea aproapelui, iubirea chiar a vrăjmaşului) au făcut ca societăţile creştine să evolueze până la cele actuale atât de deschise, încât primesc migratorii musulmani, care vin şi cer ca cei de aici să li se supună, să se convertească, sau să moară. Acest lucru nu a fost şi nu va fi posibil în islam.

4. Biblia este plină de episoade sângeroase.

Biblia are în Vechiul Testament relatări despre episoade sângeroase din istoria poporului evreu, dar nu cuprinde niciun îndemn la supunerea, sau omorârea celor de o altă credinţă. Ba din contră, mesajul principal al Noului Testament este libertatea omului chiar în raport cu Dumnezeu şi propune, ca valoarea supremă, după cea a iubirii lui Dumnezeu, iubirea aproapelui.

În acelaşi timp, Coranul conţine în mod explicit datoria sfântă a musulmanului de supunere, de convertire sau ucidere a necredincioşilor, până când întreg Pământul va fi musulman.

A compara nişte relatări istorice – deci episoade definite în timp – cu porunca permanentă a uciderii necredincioşilor înseamnă a compara categorii diferite, de exemplu, capre cu pere. În cazul de faţă, decupări din trecut cu un prezent continuu.

5. Porunca iubeşte-ţi duşmanul (pentru a justifica campania elitelor Occidentale de primire a cât mai multor migratori, chiar dacă aceştia pun în pericol însăşi existenţa popoarelor europene) e mai tare decât iubeşte-ţi aproapele. Un exemplu recent, Papa Franscisc.

Se amestecă iarăşi două planuri diferite ale existenţei umane: cel personal şi cel public. Toate învăţăturile, îndemnurile, sfaturile, aşa-zisele „porunci” cuprinse atât în Vechiul Testament cât, mai ales, în Noul Testament, tot ceea ce ne propune Iisus să facem pentru a ne mântui, se referă strict la persoana noastră, a fiecăruia. Nu judeca, nu ucide, sau iubeşte-ţi duşmanul se referă ambele la reacţia fiecăruia dintre noi faţă de ceilalţi prin prisma propriei persoane şi a legăturii noastre cu ei.

Nu se referă însă şi la îndatoririle pe care le are o persoană publică, un responsabil pentru existenţele celor din jur, indiferent de nivelul la care se găseşte. Iată ce spune Nicolae Steinhardt despre această dublă aşezare în lume a fiecăruia dintre noi (căci aproape fiecare ajungem să fim responsabili pentru alţii, măcar pentru cei din familie):

Omul, dacă reacţionează în calitate de creştin şi vrea să se poarte conform cu doctrina creştină poate – şi trebuie – să nu ţină seama de nedreptăţile săvârşite împotriva-i, de insultele ce i se aduc lui, ca individ. Dar dacă ocupă o funcţie de răspundere, ori se află în fruntea treburilor publice, nu are dreptul să invoce principiul iertării spre a rămâne distant şi rece în faţa răului şi a lăsa pe nevinovaţi pradă ticăloşilor... Eroarea tragică a lordului Halifax aceasta a fost, de a fi confundat două situaţii distincte. Şi nu numai a lui, ci a numeroşilor zăpăciţi care cred că „nu judeca” şi „cine-s eu ca să judec” se referă şi la interesele comunităţii, ale omenirii. Acolo e invers: vigilenţă, apărarea binelui, păstorul e iubit de turmă pentru că o păzeşte şi-şi pune viaţa pentru ea.

Nu putem ierta decât răul făcut nouă personal, nu altora. Când un frate al nostru este nedreptăţit, insultat, lovit, ocărât, înşelat, nu avem nicio cădere a ierta, noi, pe făptaşul răului. Cu atât mai puţin când nu mai e vorba de un individ, ci de un grup de oameni ori de o colectivitate întreagă.

DEMISIE cu SCANDAL in PSD! Unul dintre lideri a renuntat la functie si a facut acuzatii GRAVE! Breaking News

Pagina 1 din 2


Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI