Sîmbătă noaptea, am postat pe cristoiublog.ro textul intitulat: ”La mulți ani! arestatului preventiv Adrian Sârbu!”. Chiar din titlu intervenția mea își trădează rădăcina: Sîmbătă, 18 aprilie 2015, unul dintre fondatorii presei postdecembriste, Adrian Sârbu, împlinise 60 de ani. Nu în familie, felicitat de prieteni și de colaboratori, ci în celula arestului preventiv. Așa cum scriam în textul respectiv, lui Adrian Sârbu nu-i datorez nimic.
Ca gazetar interesat și de trecutul presei românești nu pot însă să nu țin seamă de locul pe care-l ocupă deja Adrian Sârbu în istoria gazetăriei noastre din toate timpurile. Adrian Sârbu n-a fost un mogul al presei noastre postdecembriste, nici măcar în sensul neschilodit cu care a pricopsit Traian Băsescu termenul. Adrian Sârbu a fost un constructor de instituții de presă, dar mai ales un mare descoperitor de talente.
Adrian Sârbu e arestat preventiv. Las la o parte adevărul de cultură generală că un om beneficiază de prezumția de nevinovăție pînă la pronunțarea unei sentințe definitive (descumpănitor cum colegi de presă de-ai lui Adrian Sârbu au cerut sancționarea polițiștilor nu numai omenoși, dar și corecți legal, pentru că nu l-au suit pe Adrian Sîrbu cu cătușe la mîini pe scaunul de stomatolog!). Dar și dacă Adrian Sârbu ar fi fost condamnat definitiv, asta nu-l scotea din manualul de Istorie a presei românești.
Marți, 21 aprilie 2015, la Bibliotecă fiind m-am pomenit cu un telefon de mulțumiri din partea lui Adrian Sârbu. Mi-am exprimat nedumerirea că nici una dintre vedetele pe care le-a descoperit și le-a făcut faimoase și bogate, nici unul dintre jurnaliștii cu care a lucrat pînă la arestarea preventivă n-a găsit de cuviință să-i ureze public La mulți ani! În definitiv, ce li se putea întîmpla? Îi înjura Dan Tapalagă, Dan Turturică și Ioana Ene Dogioiu, că urează La mulți ani! unui corupt fără să ceară voie în prealabil Binomului SRI-DNA! Despre asta, Adrian Sârbu mi-a dezvăluit niște schimbări spectaculoase față de el din partea unor vedete și a unor lideri de opinie, că-ți vine să-ți pară rău că ești om și nu hienă.
Miercuri, cineva din partea lui Adrian Sârbu mi-a cerut printr-un SMS e-mailul. I l-am trimis. Și nu peste mult timp m-am pomenit cu un text de excepție de la Adrian Sârbu. Prin intermediar, am obținut dreptul de a-l publica: ”Draga Jack, iti multumesc! Conteaza foarte mult pentru mine, mai ales acum cand traiesc experiente pe care n-as fi crezut ca voi fi obligat sa le traiesc. E o lectie despre nedreptate, abuz, ingratitudine, tradare. Despre negarea a tot ceea ce am creat in ultimii 25 de ani. Kafka, inchizitie stalinista. Un test util care mi-a intarit convingerea in valorile in care am crezut si pentru care m-am batut. Un moment de reevaluare a oamenilor din jurul mei! Din aceeasi pozitie de minoritar pe care o impartim, te admir pentru felul in care tratezi actuala situatie politica / juridica dar mai ales morala a Romaniei. Din subteran, pot sa-ti confirm ca ai dreptate. Eu am decis sa ma apar singur, invatand caile secrete ale Justitiei. Am descoperit o inchizitie care se auto divinizeaza. Prin cei ce, jenant, se considera oameni de opinie. Deocamdata esti singurul care se exprima altfel. Liber. Ai tot respectul meu. Douzeci si cinci de ani m-am exprimat prin fapte. Am creat oameni si institutii. Ca si tine. Acum simt ca e momentul sa ies din tacere. E o datorie fata de mine si de prietenii care au crezut in mine. Esti printre ei! ”
Continuarea o regăsiţi pe blogul personal al lui Ion Cristoiu.