Teama Angelei Merkel este că Libia ar putea deveni o nouă Sirie, o țară devastată de un război proxy în care sunt amestecate forțe externe cu interese divergente. „Trebuie să fim vigilenți”, i-a avertizat Merjel pe participanții la Forumul Economic Mondial: „trebuie să fim foarte atenți ca același lucru să nu se întâmple în Libia”.

Cum poate ajuta Uniunea Europeană la rezolvarea conflictului din Libia, mai ales după ce conferința de la Berlin nu a reușit să producă o încetare a focului, Merkel nu pare să aibă o idee clară… Liderul german s-a mulțumit, de altfel, să emită fraze sforăitoare:”Să ne unim cu toții atunci când aceste țări ne solicită să luptăm împotriva terorismului în partea lor de lume, așa cum am făcut acest lucru cu coaliția generală din Siria”.

Din punctul meu de vedere, Libia și Siria sunt rezultatul politicii de “democratizare” pe care establishment-ul globalist a dus-o în lumea arabă în timpul administrației Obama. Chiar dacă, spre lauda ei, Germania nu a participat la  răsturnarea lui Gaddafi, răul a fost făcut de aliații ei din acea vreme. Rezultatele acestei politici iresponsabile de a semăna furtună în țările din Orientul Mijlociu și Nordul Africii le vedem abia astăzi în întregime.

Războiul din Siria, care face ravagii din 2011, este astăzi aproape încheiat nu prin eforturile Occidentului, ci prin intervenția hotărâtă a Rusiei de partea lui Assad. Bilanțul “primăverii arabe” în Siria este îngrozitor. Potrivit estimărilor internaționale, între 400.000 și 600.000 de oameni și-au pierdut viața și șase milioane de sirieni au fugit din țară.

În cazul Libiei, manevrele establishmentului  progresist, care au dus la răsturnarea lui Gaddafi, au dat naștere unui război civil care a ucis numai până acum zeci de mii de oameni.

Nici efectele “primăverii arabe” asupra Europei nu sunt de neglijat, dacă ne gândim la criza imigranților și la modul în care Angela Merkel a gestionat-o, stabilind un precedent periculos.

 În aceste condiții, din punctul meu de vedere, avertismentul lui Merkel cu privire la o nouă criză a imigrației are rolul de a pregăti terenul în Uniunea Europeană, iar noi est-europenii ar trebui să îl descifrăm corect: n-om fi profitat noi prea mult de câștigurile politicii impuse de „motorul economic al Europei”, dar acum vom fi părtași cu drepturi egale la pagubă…

Te-ar putea interesa și: