Pacienta, pe nume Anca Sava, îndeamnă „toate pacientele care au trecut prin mâna  lor să se gândească la viitorul copiilor lor, ca să le motiveze să vorbească și să facă plângere!”, conform libertatea.ro

-Doamna Sava, ne-ați scris că ați născut cu dr. Dragu și cu Raluca Bîrsan, medicul inventat. 

-Când a venit momentul să vorbim despre naștere, cu dr. Dragu, eu am spus că sunt deschisă la ambele variante, tot ce mă interesa era, în primul rând, să fie bebelușul bine și-apoi eu. Așa gândește oricare mamă. Iar doamna doctor mi-a zis că are cordonul ombilical în jurul gâtului și că ar avea diametrul capului prea mare pentru bazinul meu și că asta ar putea duce la complicații dacă am alege să facem o naștere naturală și ea îmi recomandă să facem naștere prin cezariană. Eu am ținut foarte mult legătura cu Raluca. Ea m-a consiliat practic, eu am vrut să întreb direct medicul și am vorbit cu ea. Ea mi-a spus direct că-mi recomandă să fac nașterea prin cezariană, pentru că prin nașterea naturală pot fi nenumărate complicații. Mi-a zis că după nașterea naturală nu voi mai simți plăcere în timpul actului sexual. Că voi avea incontinență urinară, că voi avea nevoie de intervenție estetică după nașterea naturală. 

-Încerca practic să vă convingă să alegeți cezariana? 

-Da, dar chiar încerca să mă sperie… Era ca și cum: dacă naști natural, o să ți se întâmple niște chestii, sau dacă nu, poate chiar facem noi să ți se întâmple. Nu vreau să exagerez acum, dar să-mi spună lucrurile astea, să manipuleze în halul ăsta un pacient nu mi se pare normal. 

Și chiar se impunea cezariana, în cazul dumneavoastră, din punct de vedere medical? 

-Nu, nu se impunea. Când am mers la ultima ecografie, nu mi-a mai pomenit de cordonul ombilical în jurul gâtului….  Și efectiv vorbea despre cezariană și atât. Probabil ar fi trebuit să reacționez atunci, dar când mergi la medic, te duci cu toată încrederea. Raluca mă ajutase, ea este genul de persoană care sare în ajutor. La absolut orice întrebare legată de sarcină, de copil, ea tot timpul îmi răspundea și mi-a plăcut de ea. Tocmai de-aceea dezamăgirea și șocul au fost atât de mari, când am citit investigația voastră, când am aflat că nu are studii medicale. 

-Pentru că aveați încredere în ea. 

-Da. Și ea a intrat în sala de operații, vă dați seama? Că a operat cot la cot cu doamna dr. Dragu, adică. Bine, doamna doctor a făcut incizia și a scos copilul, dar a cusut cot la cot cu ea, era acolo. Adică mi-am pus viața în mâinile lor pur și simplu. Ea a participat, a ajutat-o pe dr. Dragu. Nu eram atentă să văd exact ce anume făcea fiecare dintre ele, aveam emoții uriașe, iar eu aveam încredere în ele. Eu mă gândeam la copil, la ce urmează. Însă nu cred că este posibil ca dr. Dragu să nu fi știut. 

De ce spuneți asta? 

-În primul rând, ele erau prietene. O aveam pe Facebook pe Raluca, aveau împreună poze la cluburi, petreceri, erau prietene apropiate. Nu e posibil să nu fi știut nimic. O persoană care nu are cunoștințe medicale… nu avea cum să nu-și dea seama. Pune-mă pe mine în sala de operații, te uiți la mine și te întrebi: tu ce cauți aici? Am să merg să fac plângere la spital că nu mi se pare normal. Cum să nu verifici tu ca spital să o lași cu diplomă falsă? Adică oricine se poate angaja în acel spital? S-a uitat la filme Raluca, s-a uitat la „Catch me if you can”… dar chiar i-a mers!! 

-Sunteți una dintre victime. Cine ar trebui să plătească? 

-Conducerea spitalului, că de la cap începe totul, doamna dr. Dragu și Raluca. Toate trei părțile. 

-Veți face plângere? 

-Da, voi merge la poliție. Voi merge și la spital, vreau să vorbesc și cu conducerea. Voi face plângere și spitalului, și dr. Dragu, și Ralucăi.  Vreau să plătească. În continuare sunt în stare de șoc. Vă dați seama câte femei și câți copii au intrat pe mâna lor? Și bebelușii puteau să aibă complicații. Eu am ținut legătura foarte mult cu ea. Îmi mai amintesc ceva. Mi-a spus că le va spune celor de la Neonatologie că sunt nepoata nu știu cui, a unui procuror sau a cuiva important, ca ele să-mi dea mie mai multă atenție, să fie drăguțe, să-și facă treaba. Eu am rugat-o să nu facă asta. 

-V-a cerut cineva bani la naștere? 

-Serios? Serios? Chiar puneți întrebarea asta? Păi cine mai naște în ziua de astăzi fără să dea bani? Nu ai cum să naști altfel. Eu i-am dat și doamnei dr. Dragu, și Ralucăi. În spital, Raluca mi-a zis câți bani să dau în stânga și în dreapta. Eram pregătită. O cunoștință a mea născuse cu dr. Dragu înaintea mea. 

-Cât ați dat? 

-Anestezistului 200 de lei, îmi zisese prietena mea, dar Raluca a zis să-i dau 100 de lei, că-i ajunge. Asistentei-șefe mi-a zis Raluca să nu-i dau nimic. Dar care cum intra îi puneai câte 10 lei în buzunar. Doamnei dr. Dragu i-am dat 1.000 de lei și Ralucăi, 200 de lei.  Nu cred că există o  mamă care să nască fără să dea bani, ți-e frică altfel. Ești obligată, nu ai cum. 

-De ce vă temeați? -Nu am stat să mă gândesc exact. E ceva normal. E ca și cum te duci să cumperi o pâine și pentru pâinea aia trebuie să dai bani, la nivelul ăsta am ajuns. –

Și nimeni nu v-a refuzat? -Nu, nu, nu. Nicidecum. 

-Vă mulțumesc că v-ați făcut curaj să povestiți. 

-Nu e curaj. De fapt, chiar vă rog să scrieți că încurajez toate pacientele care au trecut prin mâna  lor să se gândească la viitorul copiilor lor, ca să le motiveze să vorbească și să facă plângere. Așa ceva nu este normal. Să se gândească că viața lor a fost în joc și că putea fi foarte rău. Și nu trebui să mai permitem aceste lucruri, să nu ne jucăm cu viața noastră.