Din anul 2000 şi până în 2015 s-a înregistrat o nouă creştere explozivă a speranţei de viaţă la nivel global. În ţările bogate, unde există o educaţie medicală, atât bărbaţii, cât şi femeile ating vârste care tind spre 90 de ani. Diferenţele ajung până la jumătate din vârstă, în statele unde cunoştinţele generale privind medicina sunt mici sau necunoscute şi unde

În România media este de 75 de ani

Creşterea speranţei de viaţă, la nivel internaţional şi în România, are mai multe explicaţii. Evoluţia nivelului de trai, dar mai ales progresul medicinei sunt principalii factori care au „împins” vârsta spre 90 de ani.

La nivel mondial, speranţa de viaţăpentru copiii născuţi în 2015 este de 71,4 ani, respectiv 73,8 ani pentru femei şi 69,1 ani pentru bărbaţi, dar la nivel individual vârsta maximă pe care o poate atinge un individ depinde de locul unde este născut.

În România, speranţa de viaţă la naştere, în anul 1900 era de 36,4 ani, astăzi este de 75 de ani, conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică. Studiul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) arată că speranţa de viaţă a noilor născuţi din 29 de state bogate este de 80 de ani sau mai mult, faţă de 22 de alte state din regiunea sub Sahariană a Africii, unde oamenii trăiesc 60 de ani sau mai puţin.

Pe primul loc se situează japonezele, care au o medie de viaţă de 86,8 ani. Elveţia deţine recordul în ceea ce priveşte speranţa de viaţă a bărbaţilor, cu o 81,3 ani. Locuitorii Sierei Leone sunt poziţionaţi pe ultimul loc al clasamentului, cu o medie de viaţă de 50,8 ani pentru femei şi 49,3 ani, bărbații.

Medicina, fabrica de vieţi

Medicina este unul dintre domeniile care a oferit cei mai mari inventatori ai lumii. Datorită lor, milioanele de vieţi au fost, sunt şi vor fi salvate.

România se poate mândri cu medici extraordinari care şi-au adus contribuţia, la nivel global, atât în eradicarea unor boli mortale dar şi la tratamente care prelungesc speranţa de viaţă. Nu vom aminti decât de câteva nume imense prin aportul lor în domeniul medical mondial: Ion Cantacuzino, inventatorul vaccinului antiholeric, Nicolae Paulescu, inventatorul Insulinei, Ana Aslan, femeia care a descoperit formula „tinereţii fără bătrâneţe”. 

​

În pleiada de chirurgi români străluciţi care şi-au adus contribuţia la salvarea a milioane de oameni, prin preluarea metodelor lor, contribuind la creşterea speranţei de viaţă se numără: Aurel Babeş, Theodor Burghele, Alexandru Pesamosca, Leon Dănăilă, Ioan Lascăr şi lista ar putea continua.

Boli care până anii trecuţi reprezentau veritabile condamnări la moarte sunt, astăzi curabile datorită medicinei. Daca în anii 1950 – 1960 se murea dintr-un banal ulcer, sau mai târziu, în anii 1980 un cancer de sân, de col uterin sau stomacal era considerat incurabil, astăzi, în lumea civilizată, sunt doar boli care prin vaccinuri, tratamente sau chirurgie se rezolvă fără probleme.

În România doar pacienţii care ignoră semnele sau care, atunci când sunt depistați de medici, preferă tratamente băbeşti, ajung în situaţii în care boli tratabile duc la decese.

Vă prezentăm opiniile a doi medici binecunoscuţi, privind contribuţia medicinei asupra prelungirii speranţei de viaţă.

Alexandru Rafi la: „Vaccinurile, antibioticele şi igiena medicală, principalele descoperiri ale medicinei”

„Principalele descoperiri ale medicinei, care au dus la creşterea speranţei de viaţă au fost legate de folosirea vaccinurilor, a antibioticelor şi de introducerea principiilor de igienă în activitatea medicală, dar şi în viaţa de zi cu zi. Acestea au redus substanţial mortalitatea, mai ales cea infantilă şi au îmbunătăţit calitatea vieţii.

Anual circa 2,5 milioane de vieţi sunt salvate datorită vaccinării, iar dacă toți copiii ar primi toate vaccinurile de care au nevoie alte 1,5 milioane ar fi salvate de la deces, conform estimarilor OMS. Rujeola constituie un bun exemplu: înaintea introducerii programelor de vaccinare specifică, la sfârşitul anilor 70, circa 700.000 de copii mureau anual din cauza acestei boli, în momentul de faţă mortalitatea s-a redus la 100.000 de cazuri. Eradicarea variolei, în anul 1979 şi eliminarea poliomielitei din majoritatea ţărilor lumii (doar 37 cazuri în trei ţări în anul 2015), sunt, de asemenea, mari realizări ale sănătăţii publice, în general şi ale microbiologiei, în special.

Toate aceste progrese remarcabile au fost posibile datorită microbiologiei, care rămâne una dintre specialităţile care au influenţat cel mai mult dezvoltarea medicinei. Pericolul cu care ne confruntăm în momentul de faţă este legat de două fenomene: scăderea acoperirii vaccinale şi emergenţa rezistenţei bacteriene la antibiotice. Dacă trendul actual continuă şi nu se găsesc soluţii prin care rezistenţa bacteriilor la antibiotice să fie combătută eficient, principala cauză de mortalitate va fi generată de infecţiile cu bacterii multiplu rezistente, cu un estimat de 10 milioane de decese. Speranța este legată din nou de microbiologie care să reuşească să descopere noi clase de antibiotice şi să facă posibilă prevenirea prin vaccinare a unora dintre infecţiile asociate asistenţei medicale (de exemplu infecţia cu Clostridium difficile care ar putea beneficia de un vaccin în viitorul apropiat)”.

Florin Chirculescu: „Chirurgia este braţul înarmat al medicinii”

„În opinia mea, există trei elemente majore în domeniul medicinei care au îmbunătăţit speranţa de viaţă: chirurgia, antibioticele şi vaccinurile. Chirurgia este braţul înarmat al medicinii şi a cărei deviză este să dea oamenilor ani de viaţă.

Un prim exemplu este ulcerul perforat. Un pacient, înainte de invenţia chirurgiei, era condamnat să moară în chinuri dacă avea acest diagnostic. În plus, ulcerul poate apărea şi la vârsta de 30-35 de ani acum, ca şi atunci. Atunci era pierdut acum nici nu se mai fac operaţii, există medicamente care rezolvă ulcerul. De asemenea, trautomologia, cu ajutorul chirurgiei, poţi să trăieşti foarte mult. Cancerul pulmonar, dacă este depistat şi operat la timp va aduce nişte ani demni în plus pacienţilor şi un confort mai bun al vieţii.

Orice chirurg când imaginează o operaţie pentru pacientul lui ştie că îi dă ani de viaţă.

Din păcate, medicina nu este suficientă, este necesar ca şi nivelul de dezvoltare a serviciilor medicale să fie omogen la nivel naţional. Una este să tratezi un român şi alta este să tratezi un francez, care a fost urmărit de sistemul medical.

La noi, alimentaţia de slabă calitate, stresul, nivelul social scăzut, igiena şi lipsa culturii medicale sunt factori care ne scad speranţa de viaţă. Astăzi, 6 milioane de români nu au acces la medic. România este dezorganizată medical.

Educaţia medicală este o altă problemă acută la noi în ţară. Aceasta este cauza pentru care, în ultimii 15 ani a crescut numărul de pacienţi pentru care nu mai putem face nimic. Ei ajung la medic după ani de suferinţă, de cele mai multe ori mult prea târziu.

Un alt segment important căruia nu i se dă importanţă este cel al datelor statistice medicale. Din anul 2008, Direcţiile de Sănătate Publică din teritoriu nu mai au capacitatea de a strange informaţii despre bolile din anumite regiuni ale ţării, mortalitate, etc. Motivul, nu mai avem personal, nu mai există oameni care să strângă aceste date”.