Primaria Municipiului Bu curești și Spitalul „Panait Sarbu” a susținut ferm că „cei 10 nou-născuți (n.r. primii ajunși la Spitalul de Urgență pentru copii) nu au fost transferați la „Grigore Alexandrescu”, ci au fost externați din maternitate fără să prezinte vreun semn de afectare cutanată.

De asemenea, internarea bebelușilor s-a realizat la un interval de 10-21 de zile de la externarea din maternitate”. Conducerea „Panait Sârbu” a insistat, prin purtătorul lor de cuvânt, dr. Pană, că acești bebeluși se puteau îmbolnăvi de oriunde și că nu există dovezi care să arate clar că aceștia s-au îmbolnăvit în maternitate.

Totodată, numărul copiilor născuți acolo, ajunși cu o infecție nozocomială la urgențe, este în plină creștere. Încă trei bebeluși se află acum sub tratament în spital. „Doi bebeluși au fost externați în acest weekend. Am rămas, deci, cu un total de 14 bebeluși internați în acest moment și 6 probe în lucru”, ne-au declarat, duminică, cadrele medicale de la „Grigore Alexandrescu”.

 

Povestea unei mămici: „Neonatologul m-a mințit în față când i-am cerut explicații pentru bubițe”

 

O tânără mămică a decis să-și povestească experiența dramatică pe care a trăito în Maternitatea Giulești, în urmă cu 4 ani și jumătate când a făcut „cea mai proastă alegere”, spune ea, de a naște la acest spital. „N-am acționat ferm atunci pentru că am sperat că sunt un caz singular. Eram și foarte speriată de naștere și de momentele care au urmat. Nu am găsit putere sămi fac dreptate în vara lui 2014, deși am păstrat cu sfințenie actele doveditoare. În primul rând, am ales să nasc acolo pentru că mi s-a prezentat, verbal, spitalul, ca fiind cel mai bun, cu cei mai buni medici, dotat și lipsit de incidente. Am aflat, pe parcursul internării mele că nu e deloc așa”, își începe femeia povestea. „Am născut prin cezariană, deoarece am displazie de șold și medicul mi-a spus că aceasta este singura mea variantă fără riscuri. M-a programat la cezariană nu cât mai aproape de termen, așa cum era normal, ci cu trei săptămâni mai devreme, chiar în ultima lui zi de muncă, înainte să intre în concediu. El, medicul, șef de secție, om despre care ai putea crede că este superior în cunoștințe medicale și conduită. Nimic mai fals. Am venit în ziua programată, la ora 7 dimineața fix, așa cum mi s-a spus. Am fost întâmpinată cu țipete de reproș din partea asistentelor pentru că aș fi întârziat. După mai bine de trei ore am intrat în sala de operații, unde șefa secției ATI mi-a făcut o anestezie epidurală, cu mari greutăți. M-a înțepat greșit în coloană, de două ori, trecându-mă prin chinuri inexplicabile. A treia oară a reușit. Operația a început, momentul în care miam auzit copilul a fost sublim.

 

Apa neagră era „de la praf”

Apoi a început povestea igienei. Zilnic, infirmiera spăla holurile cu apă neagră. S-a scuzat spunând că e mult praf, pentru că în curtea spitalului se construia. Când am intrat pentru prima oară în salonul nou născuților, pentru că la Giulești nu există sistem room-in, ca să alăptez, mi-am găsit copilul (născut fără nicio problemă de sănătate) într-un pătuț minuscul, înghesuit lângă un alt copil. Mi s-a spus că nu sunt locuri. L-am ținut în brațe până i s-a făcut loc. Al meu era înfășurat într-o fașă albă, pătată. Mi-au spus că sunt pete de iod. Le-am rugat să folosească fașele aduse de mine. Au refuzat, „din motive de igienă” și „oricum nu am primit niciun pachet cu scutece și cele necesare de la dumneavoastră. O sa vă dăm de la un alt copil”, mi-au spus asistentele, deși în ziua internării am adus un bagaj complet cu tot ce ar fi fost necesar oricărui bebeluș. Apoi, cu durerile groaznice ale cezarienei, am stat non stop în acel salon al nou-născuților– timp în care am văzut cum se fac bebelușii să tacă: asistentele le dădeau lapte praf cu seringa, astfel că mamele care veneau la fiecare trei ore să alăpteze își găseau copii sătui.

A doua zi, am rugat-o pe asistenta sămi permită să asist la momentul spălării bebelușului meu. A fost pentru prima oară când mi-am văzut copilul dezbrăcat. A doua oară când i-am văzut pielea a fost la externare, când am întâlnit, totodată, pentru prima oară neonatologul care mi-ar fi supravegheat bebelușul, doctor în științe și șef de lucrări la UMF Carol Davila. Când schimbam copilul, sub ochii medicului neonatolog, în hainele de plecare, pe corpul copilului am remarcat mai multe bubițe roșii. Mi-a spus că e „o iritație specifică sugarilor, iritația bebelușilor se numește”, și că va trece de la sine.

În următoarele zile am ajuns la un pediatru și deja bubițele erau mai mari, ca niște coșuri infectate, erau un disconfort pentru copil și un stres major asupra psihicului meu de lehuză. Am ținut un tratament foarte complex tip de aproape o lună de zile, până când această „iritație a sugarului”, diagnosticată corect de medicul meu pediatru ca infecție cu stafilococ auriu, să dispară. Mi-am sunat medicul cu care am născut să-i cer o explicație pentru infecția nozocomială. Răspunsul a fost: „Lasă, se putea întâmpla mai rău, sunt greșeli și mai mari, puteai să pleci cu copilul cu chiloți de gips pe el, cum am pățit eu cu copilul meu – făcând referire la o displazie de șold”.

Cauzele nozocomialelor la Giulești? Copii puși câte doi în pat, curățenia făcută de mântuială după ce pe masă naște o femeie din rândul „boschetarilor”, fașele pătate, lipsa unui sistem room-in. Menținerea situației se datorează dinozaurilor neschimbați de peste 20 de ani din conducerea maternității”, a povestit femeia.

 

Te-ar putea interesa și: