Un tanar de 25 de ani din Botosani povesteste calvarul prin care a trecut dupa ce doctorii i-au pus diagnosticul de cancer osos.
Un bolnav de cancer din Romania nu are nevoie doar de plicul cu bani pentru a supravietui. Ca sa-si apere drepturile, pacientii sunt de multe ori pusi in situatia de a intocmi sute de hartii si dosare, sunt purtati pe drumuri, nu isi procura la timp tratamentele, iar daca decad psihic, in rare cazuri beneficiaza de ajutorul unui psiholog. Familia este in general singura care ii poate sprijini.
Tumoare depistata dupa un meci de fotbal
Marian, un baiat de 25 de ani, din Botosani, este intr-o astfel de situatie de acum aproape un an, cand i-a fost depistata o tumoare osoasa. Alaturi ii este sotia, Alice, o tanara de aproximativ aceeasi varsta, cu care este casatorit de patru ani. Boala i-a luat prin surprindere, dar, la inceput, au privit curajosi situatia.
„Credeam ca dupa operatie boala va putea fi tinuta sub control. Nu mi-a fost frica”, spune Marian. El povesteste ca nu i s-ar fi depistat tumoarea daca nu ar fi ajuns la spital, in urma unui meci de fotbal dupa care a inceput sa i se umfle piciorul. Ghinionul lui a fost insa ca nu a trecut pe tratament oncologic imediat dupa operatie.
„Dupa interventia pe care i-au facut-o medicii ortopezi din Iasi, am fost timisi la un medic oncolog din acelasi spital. Acesta nu ne-a mai dat insa nicio sansa si ne-a sugerat sa ne incercam norocul la Bucuresti. Pentru ca este o boala prin care se face multa risipa de fonduri, unii medici iti spun in fata ca nu mai este nimic de facut”, povesteste Alice.
Mailuri catre spitale si buletine de analiza trimise prin internet
Cum medicul oncolog nu le-a facut nici macar o recomandare, tinerii s-au apucat sa caute pe internet informatii despre megairadiere (tratamentul de care avea nevoie Marian) si locurile in care acesta s-ar putea face. Au trimis mailuri catre spitale, in care au atasat si buletinele de analiza, au dat telefoane, insa nimeni nu le raspundea nimic cert.
In cele din urma, au apelat la o verisoara din Bucuresti, aceasta reusind sa ii programeze la o intrevedere cu un specialist de la Institutul Oncologic. Intre timp, firma la care lucrase Marian refuza sa ii mai plateasca concediile medicale.
„Nu stiam ce sa facem, banii erau pe terminate de la atata stat prin spital, iar eu renuntasem la slujba pentru a putea avea grija de sotul meu”, spune Alice, de profesie contabil. Tinerii povestesc ca au ajuns in momente in care abia mai puteau face fata stresului.
„Marian slabea, se simtea rau si pe langa asta trebuia sa gasim forta sa intocmim hartii si dosare. Am facut plangeri la inspectoratul teritorial de munca, astfel incat sa recuperam banii de la firma sotului meu, iar eu am cautat o slujba cu program mai lejer. In astfel de momente, ai senzatia ca nimeni nu intelege prin ce treci si te lovesti de reticenta oamenilor, exact atunci cand ai mai multa nevoie de ei”, povesteste dezamagita Alice.
Boala ar fi intrat probabil in remisie
Acum, Marian este internat de sase saptamani la Institutul Oncologic din Bucuresti, unde trebuie sa urmeze un tratament de megairadiere a tumorii osoase, care i-a reaparut la soldul din partea dreapta.
Tanarul crede ca sansele sale ar fi fost mai mari daca ar fi inceput aceasta terapie mai devreme. „Tumoarea probabil nu s-ar fi extins atat, iar boala ar fi intrat in remisie”, crede Marian.
Tanarul se teme ca ii va fi amputat piciorul, dar spune ca este pregatit sa accepte pana si asta, daca va fi ultima solutie pentru a ramane in viata. „As vrea totusi sa ma pot ridica si sa ma intorc din nou la lucru. Nu vreau sa fiu o povara”, marturiseste Marian.
Operatia pe care i-au facut-o medicii in urma cu un an a constat intr-o reconstructie de sold. Tumoarea a recidivat insa si este posibil ca tanarul sa sufere o a doua interventie chirurgicala.