Miercuri dimineață, am aflat de la o colegă de breaslă, de la Lumea Justiției, că avocatul Gheorghiță Mateuț și-a exprimat consternarea față de o știre apărută în ziarul nostru. Știrea cu pricina conținea o declarație dată unei colege cu privire la rolul domniei sale în povestea plagiatului șefei DNA, Luara Codruța Koveși.
Consternarea pe care avocatul Mateuț i-a împărtășit-o jurnalistei de la Lumea Justiției era generată de faptul că domnia sa nu ar fi vorbit cu nimeni de la Evenimentul Zilei. Cum este și firesc, l-am sunat imediat. Mie nu mi-a mai spus că a vorbit sau nu a vorbit cu nimeni de la ziar, la începutul discuției a ocolit abil aspectul, cine îl cunoaște, înțelege exact ce vreau să spun. În schimb, ca să mă lămuresc, eu i-am citit cuvânt cu cuvânt conținutul articolului, mai precis ceea ce apărea între ghilimele, ca spuse ale domniei sale. După fiecare propoziție mă opream și îl înterebam, clar: „Așa este?” Răspunsurile domniei sale au fost „Da!” la toate propozițiile conținute în material, rostite de mine, mai puțin la una singură. În articol apărea faptul că avocatul Mateuț ar fi semnat la Cluj punctul de vedere tehnic cu privire la teza de doctorat a șefei DNA. Ajunși aici, avocatul mi-a precizat că el a spus invers, că „nu la Cluj” a semnat, ci „la București”.
„Foarte bine!”, am reacționat, „reluăm într-un nou material întreaga declarație, ca să înțeleagă lumea despre ce este vorba, și facem rectificarea cuvenită.” Mai mult, i-am precizat ca acolo unde vom face rectificarea, vom menționa și faptul că în materialul anterior s-a făcut o eroare. Ca să fie și mai clar cititorilor, reproduc deschiderea articolului convenit miercuri cu avocatul Mateuț: „Avocatul Gheorghiță Mateuț a revenit cu noi declarații susținând că nu a semnat la Cluj raportul privind lucrarea de doctorat a Laurei Codruța Kovesi, așa cum s-a consemnat dintr-o eroare. Dumnealui a făcut această precizare susținând că documentul a fost semnat la București, la Ministerul Educației”. Titlul articolului conținea și el, direct, fără echivoc, îndreptarea solicitată de avocat: „Gheorghiță Mateuț: <<Am semnat referatul la Bucureşti>>”. În cel mai scurt timp posibil, în jurul prânzului, articolul a fost urcat pe siteul ziarului nostru, iar eu am considerat că am soluționat mai mult decât onorabil un incident de presă.
Asta până spre seară, atunci când am văzut că avocatul Gheorghiță Mateuț a declarat la un post de televiziune: „Am fost șocat, pentru că eu n-am dat niciun interviu la Evenimentul Zilei azi.” Păi, „azi” nici nu-i ceruse nimeni! Mai mult, în aceeași emisiune a pretins că l-aș fi amenințat: „I-am spus că îl dau în judecată! Mi-a replicat pe un ton amenințător, aveți curaj, domnule avocat, nu?”. Nu este adevărat! Nu am spus asta, ci cu totul altceva: „Mi se pare normal să fiți curajos cu niște jurnaliști, nu și cu DNA-ul sau SRI-ul!”
Domnule avocat Mateuț, înțeleg că a fi avocat specializat în clientelă DNA este o chestie al dracului de profitabilă, dar care presupune și un veritabil talent în echilibristica evitării unor situații periculoase, cum ar fi cele în care unii avocați sunt de-a dreptul arestați, ca să fie scoși din anumite dosare, amenințați sau șantajați să iasă din ele, în cel mai fericit caz. Nu, nu sunt ironic atunci când spun asta. Chiar știu ce vorbesc, cunosc binișor situația și riscurile la care sunteți expuși, avocații penaliști care apără țintele vii ale DNA, și chiar vă înțeleg. Ce nu înțeleg este, însă, altceva. Cum reușiți, domnule, ca după ce îi spuneți unui om, adică mie, „Da, așa este!”, sau „Nu, nu este așa!”, iar omul ăla, adică eu, să-și noteze cinstit totul, cu exactitate, după care să dea publicității „la virgulă” cele convenite, ca în final dumneavoastră să spuneți că nu, nu este așa? Cu mine ați vorbit, sau urmează să aflu că nu?
Domnule Mateuț, ce v-au făcut aștia, domnule, de v-au înspăimântat în halul ăsta?
P.S. Peste toate, le recomand cu stăruință tuturor colegilor mei jurnaliști să nu stea de vorbă cu avocatul Gheorghiță Mateuț decât cu reportofonul în mână.