„Dosarul Sibiu”, cu peste 700 de victime, zace în arhiva Secției Parchetelor Militare, în ciuda deciziilor CEDO și a înfăptuirii actului de justiție. Pe 21 decembrie, la Sibiu s-a tras încă de dimineață, zi în care avem morți, răniți și reținuți. Pe 22 decembrie, ca particularitate pentru Sibiu, imediat după anunțul morții generalului Milea,armata a tras, a ucis și a rănit revoluționari și nu numai.
Traian Viorel Onişor avea 27 de ani şi era subofiţer de ordine publică la Miliţia din Sibiu. În seara de 22 decembrie 1989 a fost dus, rănit superficial în abdomen, la secția de chirurgie a spitalului militar Sibiu, unde în noaptea de 22-23, împreună cu alți opt colegi ai săi, a fost executat. Publicăm apelul disperat al văduvei lui, care cere, la trei decenii de la crimă, să se facă dreptate:

Strigăt de durere după 30 de ani

Sunt un cetățean al acestei țări. Fac parte din sutele de soții care în acel decembrie sângeros mi-am pierdut soțul, speranța și tot ce aveam să cred în adevarata famile. Eram la început de drum cu credința că ne îndreptăm către o lume mai bună, către idealurile care cu toții visam la ele .
Se împlinesc 30 de ani. Dreptatea și adevărul continuă să fie ascunse, nimeni în acest timp atât de lung nu a dorit să facă dreptate pentru aceste victime ale evenimentelor decembriste. Noi, familiile noastre au plătit cu sânge acest altar al libertății de care beneficiem cu toții. Au murit tineri , copii, părinți, soți și soții. Ne plângem durerea de 30 de ani, strigăm,
dar nu suntem auziți. Noi, cei din această situație suntem umiliți și batjocoriți , începând de la justiție și până la politicianul care astăzi își ocupă o funcție poate meritată sau poate nemeritată, datorită celor care le-au adus libertatea.

„Domnii procurori s-au gândit să facă lumină prin clasarea probelor”

Mă numesc Ana Onișor. Sunt soția eroului Onișor Traian Viorel și mamă a doi copii. În decembrie 1989 mi s-a luat dreptul de a avea o viață normală , o familie întregită. Mi s-a luat acest drept, împușcându-mi soțul în cap în Spitalul Militar Sibiu. Avea doar 27 de ani. Cu ce a
putut greși să aibă o asemenea soartă? Copii erau foarte mici. Aveau 3 ani și două luni și 1 an și șase luni. De atunci și până în prezent am bătut drumurile tribunalelor pentru a ni se face dreptate, pentru a fi pedepsiți cei vinovați, pentru a-mi găsi liniștea, dar toate acestea nu au
fost posibile.
Acum, la 30 de ani, domnii procurori care au cercetat și au investigat s-au gândit să facă lumină prin clasarea dosarelor. Domnilor procurori , investigatori puteți fi liniștiți știind că în această țară sunt părinți, soții și copii care după aceste evenimente au devenit victime fără voia lor?
V-ați gândit vreodată la copiii orfani? V-ati gândit vreodată la parinții care își plâng copiii de 30 de ani? Nu cred ca ați făcut-o. Dacă o făceați, vă gândeați de cinci ori înainte pentru a putea lua o hotarâre înțeleaptă de a face dreptate pentru toate crimele săvârșite în timpul evenimentelor.

„Domnilor politicieni, în toți acești ani am bătătorit aleile cimitirelor”

Prin aceste rânduri așternute cu multă amărciune aș vrea să mă adresez atât clasei politice cât și instituțiilor conduse politic. Domnilor! De 30 de ani vă perindați prin institutii, prin Guvern, prin Parlament și sunteți liberi atât în exprimare, cât și liberi în alegerea funcțiilor pe care le dețineti, că sunt meritate sau nemeritate asta nu mai contează. V-ați oprit măcar pentru câteva momente să vă gândiți sau să vă întrebați datorită cui astăzi dumneavoastră aveti aceaste posibilități? O să vă răspund eu. NU, nu ați făcut-o atât timp cât vă merge bine și puteți beneficia de facilitățile pe care vi le oferă această țară, de ce să nu profitați. Ați încercat măcar odată, cât timp ați fost și sunteți deputați sau senatori să stați de vorbă cu una dintre miile de victimele din Decembrie 1989 ? Nu domnilor, nu ați făcut-o.Dar măcar daca nu aveti acest timp sau nu puteți să vă coborâți la nivelul acestor umili cetățeni, măcar respectați-i pentru că au plătit cu sânge libertatea de care dumneavoastră astazi beneficiați. Domnilor respectați acesti eroi, nu vă cerem mai mult. Nu îi mai umiliți, nu îi mai batjocoriți. Noi, aceste victime, în toți acești ani am bătătorit aleile cimitirelor pentru a-i plânge pe cei plecați dintre noi, fără voia
lor prea devreme. Dumneavoastră, domnilor politicieni, domnilor procurori , de sărbătorile Crăciunului sunteți cu familia și vă simțiți minunat, vă urați“La mulți ani” și vă strângeți la piept copilul,
soția , părinții. În schimb, noi suntem în cimitir la comemorări și parastate, ne plângem în surdină morții și ne întrebăm de ce și pentru ce???

„Dragnea cu partidul lui a considerat că nu mai este necesar să mai fie deranjat și în al 29-lea an”

Vă întreb domnilor cum este posibil ca politicieni aleși de acest popor și votați pentru a fi lângă cetățean și pentru cetățean, pentru care și eu mi-am dat votul democratic sperând la mai bine, la o justiție corectă, la un trai mai bun, la siguranța zilei care urmează și dumneavoastră călcați în picioare tot ce mai poate fi bun, inclusiv cetățenii care v-au trimis in
Parlament, Guvern să fiți onești și cinstiți, dar să dovediți ca nu este posibil. Timp de 28 de ani mai exista acea fărâmă de aducere aminte despre Revoluția din Decembrie 1989, prin ședința
solemnă care avea loc în Parlamentul României, dar Dragnea cu partidul lui a considerat că nu mai este necesar să mai fie deranjat cu asemenea evenimente și în al 29-lea an nu a mai avut loc acest eveniment chiar daca unii dintre dumneavoastră nu o făceați cu deschidere prin a fi
prezenți .
Observ că sunteți buni oratori pe sticlă la diversele televiziuni și sunteți buni cunoscători în toate domeniile, dar concret, pentru noi cetățenii de rând nu faceți nimic.
Domnilor, atât dumneavoastră, cât și mass-media scrisă și vorbită aveți libertate de exprimare.
O aveți pentru că în acel Decembrie au fost jertfe cu sânge pe străzile acestor orașe din această țară.
Închei prin a vă spune și a vă aduce aminte că libertatea dumneavoastră și a noastră a tuturor o avem datorită acestor oameni, părinți, copii, soți, soții care au dat dovada de curaj Decembrist și și-au dat viata pentru a ne scăpa de sub jugul comunist și a ne fi mai bine. Se pare că unora le merge foarte bine, iar altora, așa cum suntem noi victimele din Decembrie 1989 nu avem respect , nu avem rezultatul adevărului , morții nu mai pot vorbi, dar ne vor pedepsi.
Domnilor procurori , judecători și politicieni , măcar acum în al 12-lea ceas, la împlinirea celor 30 de ani de la Revolutia din Decembrie 1989 , îndreptați-vă privirea către toate victimele fie urmași ,fie răniti sau luptători și luminați-vă mintea pentru câteva secunde și aduceți-vă
aminte că în urmă cu ceva ani cineva s-a jertfit pentru a fi liberi și a gândi liber.
Cu considerație sper că strigătul meu de soție , mamă și văduvă din acele evenimente va fi ascultat și luat în seama de cei care astăzi sunt politicienii țării mele, eu și familia mea am plătit scump pentru această libertate. Dumneavoastra nu vă ramâne decât să vă faceți datoria!

Notă: Intertitlurile aparțin redacției

În Sibiu, în decembrie 1989, s-au înregistrat 99 de morți și aproape 200 de răniți

Te-ar putea interesa și: