Fie ca foloseste limbajul dramei ("Confidente prea intime", 2004), fie ca il foloseste pe cel al comediei ("Cel mai bun prieten", 2006), Patrice Leconte este gingas si niciodata pur.
Drama sa are atingerile unui umor fin si induiosat, comedia e marcata de accente grave si melancolice. In cel mai recent film al sau, „Cel mai bun prieten”, investigheaza tema prieteniei si a singuratatii. Cele doua „cazuri” studiate sunt Francois Coste (Daniel Auteuil), un personaj rece si absorbit exclusiv de sine, si Bruno Bouley (Dany Boon), antonimul sau, generos si deschis spre lume.
In deschiderea filmului, Francois se afla la o inmormantare, unde profita de ocazie pentru a aranja o ultima tranzactie cu vaduva. Merge apoi la o licitatie de obiecte de arta unde, ascultand de un impuls absolut straniu, plateste o suma enorma pentru un vas antic care, de cand intra in scena, ramane tacut simbol al prieteniei.
Ziua se incheie cu o cina in timpul careia este acuzat de Catherine (Julie Gayet), partenera sa de afaceri, ca nu are niciun prieten si cei doi pun un pariu a carui miza este pretiosul vas. Ca sa-l castige, Francois are la dispozitie zece zile in care sa i-l prezinte lui Catherine pe cel mai bun prieten al sau.
Usor de zis, greu de facut, caci Francois nu are nici cea mai vaga idee de unde sa inceapa cautarea. Face liste, „intervieveaza” cunoscuti, merge la librarie, in speranta ca exista niscaiva „literatura de specialitate”, ia parte la o conferinta... Nimeni si nimic nu ii dezvaluie secretul prieteniei. Soarta i-l scoate in cale pe Bruno, un sofer de taxi care aspira sa ajunga in platoul emisiunii „Vreau sa fiu miliardar” si care se ofera sa il invete magia celor trei S: simpatic, surazator, sincer. Usor de zis, greu de facut, caci Francois nu prea intelege lectia.
„Cel mai bun prieten” este a treia colaborare a lui Leconte cu Auteuil, dupa „Fata de pe pod” si „Condamnati la dragoste” (titlul original, „La veuve de Saint-Pierre”). Dar, desi contextul este usor comic, regizorul mizeaza si aici pe profunzimile dramatice ale actorului si pe capacitatea sa extraordinara de a imbraca, subtil si nuantat, hainele unui personaj in mod straniu incapabil de sentimente, care se transforma, sub ochii nostri, fara a aluneca insa in patetic. Boon (l-ati vazut alaturi de Auteuil in „La Doublure” - „Tipu’ de la parcare”) este un partener pe masura, care isi dozeaza bine jocul, expunand o paleta intensa de sensibilitati.
Pentru ca e o combinatie intre Leconte, Auteuil si Boon si pentru ca e o poveste deopotriva amuzanta si adanca, e un film aproape obligatoriu. Filmul are premiera maine, la Hollywood Multiplex din Capitala.
Nota noastra: * * *