Legendarul actor Toma Caragiu, dispărut dintre noi la cutremurul din 1977, a fost încă din tinereţe un personaj aparte.

Conform unui interviu acordat în urmă cu 8 ani de actorul Alexandru Mereuţă (decedat recent, la 93 de ani), Toma Caragiu era pus mereu pe şotii.

Şi cum viaţa de student nu fost niciodată una ferită de anumite lipsuri, poznele se îmbinau în chip amuzant cu nevoile.

Iată ce declara Alexandru Mereuţă despre anii în care prietenia lui cu Toma Caragiu se consolida într-o cameră de cămin studenţesc.

„Când Toma ajungea seara acasă, mă întreba întotdeauna ce mâncăm. Dacă nu era nimic, dădeam iama prin dulăpioarele colegilor de la Arte Plastice şi confiscam toate borcanele cu mâncare.

După ce ne săturam, le puneam frumuşel la loc ca nişte băieţi cuminţi ce eram”, a declarat pentru Replica „nea Alecu”, foarte iubit şi apreciat de constănţeni.

Despre viaţa şi biografia lui Toma Caragiu, cel care a fost o legendă a teatrului şi filmului românesc, puteţi citi pe larg în acest link.

Cum a început prietenia dintre cei doi

Despre începuturile sale ca actor și cum litoralul i-a creat impulsul către teatru, Alexandru Mereuţă a declarat:

„Eram într-o tabără de elevi, în 1946, la Eforie Sud, într-o vilă generoasă și eu, ca elev, am fost cazat împreună cu alți colegi.

Știu că eram în luna august, când a venit pedagogul la mine și mi-a dat o carte de versuri. El mi-a spus s-o citesc și să mă hotărăsc ce poezie învăț din ea până a doua zi.

Răsfoind cartea, m-am oprit asupra uneia care avea o tentă politică, pentru că, am considerat că mă punea în situația de a o rosti cu mare vigoare la serbarea respectivă.

Destinul îl direcţiona spre teatru şi Toma

Desigur, eu eram adeptul poeziilor, dar nu credeam că voi fi atât de apreciat de alte persoane. La final, s-au oprit în fața mea un ofițer și o doamnă care m-a întrebat ce am de gând să fac în viață.

Ai atâta talent, cât habar n-ai și atunci când vii la București, caută-mă, că am acolo o școală de artă dramatică, unde te voi pregăti pentru teatru.” Mai „Nea Alecu” mai avea puţin până termina școala industrială și nu a căutat-o pe care îi zărise talentul.

Totuşi, un an mai târziu a aflat că există o altă școală care are și compartiment de teatru, s-a dus acolo și a recitat aceeași poezie ca la serbarea de pe litoral.

Din juriu făcea parte cunoscuta Lucia Demetrius, care a rămas impresionată de tânărul actor în devenire.

Într-o cameră de cămin, aşa a început totul

Ulterior, în anul 1948 s-a decretat reforma învățământului, care deschidea porțile pentru cei care tindeau spre învățământul superior, așa că s-a pregătit pentru examenul de admitere.

Pentru a impresiona comisia formată din nume grele ale Teatrului Naţional din Bucureşti, cea de-a doua poezie recitată a fost din Shakespeare.

La final, a ieșit pe locul I şi începea oficial început viața de artist. Când a intrat în cămin, a aflat că fusese repartizat într-o cameră cu un alt student care în acel an își termina studiile.

„Toate acestea se întâmplau în 1949, iar Toma Caragiu era acel coleg de cameră, iar din acel moment s-a născut între noi doi o prietenie de toată splendoarea. El juca deja la Teatrul Național”, și-a amintit cu „nea Alecu” despre cel poreclit de Toma Caragiu „Sandu Alexandru”.

sursa: replicaonline.ro