Cum s-a înfăptuit un mare Proiect în Țara Galilor. Cum nu se înfăptuiește nici un Proiect în Țara Noastră. România lui Cristoiu
Editura Evenimentul si Capital

Cum s-a înfăptuit un mare Proiect în Țara Galilor. Cum nu se înfăptuiește nici un Proiect în Țara Noastră. România lui Cristoiu

Autor: | | 0 Comentarii | 3880 Vizualizari

Însemnare a călătoriei mele făcută în anul 1824, 1825, 1826 – operă clasică a jurnalelor de voiaj românesc peste hotare – ne dezvăluie un Dinicu Golescu obsedat de raportarea celor întîlnite în cale la realităţile de acasă. Cum el călătoreşte în Occident, starea sa de spirit dominantă e mirarea entuziastă față de cele descoperite în călătorie, întreruptă doar de întrebarea de ce nu se fac astfel de lucruri şi pe amărîtele meleaguri româneşti. Cred că sufăr de Sindromul Dinicu Golescu. Altfel nu-mi explic de ce, în călătoria din Ţara Galilor ca şi în toate celelalte călătorii în străinătate, m-am preocupat de a raporta realităţile văzute la cele din ţară. Ca şi în alte voiaje în Occident, am vrut să văd înainte de toate cum au rezolvat oamenii politici, ajunşi la putere, marile probleme ale ţărilor lor.

În cazul Ţării Galilor, marea provocare pentru politicieni a fost rezolvarea Crizei social-economice provocate de prăbușirea cărbunelui ca combustibil. În cazul Cardiffului, mai precis a Portului Cardiff, soluţionarea admirabilă dă seamă de o voinţă politică de excepţie pentru asumarea unui Proiect uriaş şi mai ales pentru înfăptuirea acestuia.

29 august 1974. Ultimul cargo încărcat cu cărbune părăseşte portul Cardiff. E punctul final al unui proces început de vreun deceniu şi ceva.

Revoluţia industrială a făcut din Ţara Galilor cea mai mare exportatoare de cărbune de pe planetă. Asta și pentru că mai ales în partea de Sud cărbunele galez e ideal pentru alimentarea motoarelor.

În 1913, 600 de mine din Țara Galilor produceau 60 de milioane de tone de cărbune anual. Cărbunele, adus de la un moment dat cu trenul, e încărcat în docurile din Cardiff, toate în proprietatea unei singure familii – Bute – o familie care, prin cei trei marchizi succesivi, și-a pus amprenta pe oraș și pe întreaga zonă. Pe harta Cardiffului vei întîlni astfel Bute Street, Butetown, Bute Park, Clădirea Bute a Universității din Cardiff, statuile a doi dintre marchizii de Bute. După 1947, ultimul reprezentant al familiei a făcut cadou orașului Castelul Cardiff, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Țara Galilor, Parcul Bute ( 53 de hectare), clădiri aflate în proprietatea familiei. În 1860, după ce guvernele Angliei şi Franţei adoptă cărbunele din Ţara Galilor drept combustibil oficial pentru navele şi trenurile lor, traficul de cărbune prin port atinge cifra de 2 milioane de tone anual. În 1875, 4 milioane. În 1913, traficul e de 13 milioane de tone. Cardiff devine cel mai mare port de cărbune din lume.

Cum scrie Dic Mortimer în volumul Cardiff. The Biography, editura Amberley, varianta Kindle, 2014, „Cardiff devine una dintre locaţiile nautice esenţiale ale planetei”.

Portul și împrejurimile devin printre locurile cele mai lesnicioase din lume în materie de îmbogățire rapidă. Prin The Coal Exchange din Mount Stuart Square se fac tranzacții uriașe. Aici, în martie 1908, e semnat primul cec de un milion de lire din istoria Marii Britanii, cec semnat de Armata Americană. La începutul secolului XX, 10000 de inși treceau zilnic prin ușile instituției.

Cartierul portului, sub porecla de Tiger Bay, găzduieşte peste cincizeci de naţionalităţi. Oameni veniți din toată lumea în căutarea unui loc de muncă bine plătit, dar și a norocului. După 1900, Cardiff devine şi un centru de shipping. Peste 100 de companii de shipping activează aici. Al Doilea Război Mondial face din Portul Cardiff ţinta bombardamentelor germane. Locul e însă bine apărat. După intrarea Americii în conflict, Cardiff devine principala poartă de intrare a aprovizionărilor şi vehicolelor lor. E însă ultima tresărire a portului. În 1947, exportul de cărbune cade la nivelul lui 1850. Minele din Țara Galilor se închid pe rînd.

Ca urmare a prăbușirii industriei mineritului, întreaga zonă portuară a Cardiff cade în paragină. Docurile sînt acum niște găuri pline de gunoaie. Golful, supus uneia dintre cele mai mari maree de pe glob (diferență mai mare de 12 metri între flux și reflux), devine o mlaștină puturoasă. Domnesc șomajul, criminalitatea, disperarea. În 1987, prin voinţă politică se lansează procesul de regenerare urbană sub semnul reunirii oraşului şi portului.Procesul se încheie în anul 2000. Rezultatul acestui Proces, urmărit cu stricteţe: Cardiff Bay e azi una dintre cele mai spectaculoase zone din Ţara Galilor. Cheiul e unul dintre cele mai moderne din lume. Totul a început prin crearea de către Guvernul britanic, la 3 aprilie 1987, a Cardiff Bay Development Corporation. Iniţiatorul şi coordonatorul acestei companii, Secretarul de Stat pentru Wales, Nicholas Edwards, declara că misiunea companiei e „de a pune Cardiff pe harta lumii ca un oraş maritim la superlativ”. În 31 martie 2000, Compania e dizolvată. Îşi încheiase misiunea. Rezultatul: 13 kilometri de chei modernizat, cel mai mare de acest gen din Europa și mai ales transformarea Golfului într-un lac cu apă dulce, scutit de încercările mareelor. Unul dintre obiectivele Companiei a constat în ridicarea de clădiri moderne din punct de vedere arhitectural: Cel puţin două construcţii pot fi înscrise în topul clădirilor a căror arhitectură îndrăzneaţă le înscrie în istorie: The National Assembly Building (Senned) și Walles Millennium Centre.

Clădirea Parlamentului din Ţara Galilor (foto 1) a fost inaugurată în 2006 de regina Elisabeta a Marii Britanii. Lucrările au început în 2001.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate