UN MARE ARTIST, batjocorit de un primar cu 9 clase

UN MARE ARTIST, batjocorit de un primar cu 9 clase

Sigur, diferenţa dintre o valoare autentică şi o ratare(!) a acesteia, de regulă, nu se măsoară în clasele de şcoală, ci, mai întâi, în cei 7 ani de acasă. Şi e musai să fie trecuţi în schiţa biografică a oricărui demnitar (care nu întotdeauna are legătură cu demnitatea!), mai ales a celor contemporani cu noi. Dacă însă aceşti şapte ani de-acasă nu sunt identificaţi, atunci apare o problemă. O problemă gravă de educaţie, de caracter, de civism, de intelect…

Maxim Dumitraş s-a născut şi trăieşte în Sângeorz- Băi, de 59 de ani. Este unul dintre cei mai mari (şi recunoscuţi ca atare!) artişti ai României şi o instituţie a artei din acel orăşel de la poalele Munţilor Rodnei unde parcă timpul şi-a înţepenit osiile. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi al Asociaţiei Internaţionale de Artă din Paris (A.I.A.P.), participant la peste 100 de expoziţii şi bienale naţionale şi internaţionale şi încununat cu numeroase premii. Este, de asemenea, curator sau organizator a numeroase tabere şi simpozioane de sculptură (Sângeorz- Băi, Bacău, Piatra-Neamţ, Târgu-Jiu, Bistriţa), la care au participat artişti din România şi din alte ţări. Ca un element inedit, expoziţia sa, de la Târgu-Jiu, din februarie 2016, intitulată „Absenţe încercuite”, a suscitat interesul unor galerişti din străinătate, veniţi special spre a-i evalua lucrările.

FOTO: Lucrarea „Veriga” îl deranja pe primarul Ogâgău

Ne puteți urmări și pe Google News

Este autorul unor foarte valoroase cicluri de lucrări, fie de mari dimensiuni (în andezit, bazalt, marmură, metal), fie minimaliste (în lemn ori alte materiale) – dintre care, amintim: ciclul „Verigilor”(ale căror variante se găsesc în Spania, Turcia, Germania, România… autorul doreşte în secret intrarea acestor „verigi” întrun lanţ universal!), „Pietà” (cu variante, tot aşa, răspândite prin întreaga lume), ciclul „Păsările”, „Locuirile” sau „Absenţele încercuite” şi altele (din lipsă de spaţiu, nu am citat decât câteva!) – cu care Maxim Dumitraş deschide o premieră paradigmatică în abordarea formei şi a spaţiului… Nu intrăm în detalii!

FOTO: Primarul Traian Ogâgău

Pe de altă parte, Maxim Dumitraş conduce o altă minune a oraşului, ce depăşeşte cu mult faima apelor minerale ale locului, ce poartă numele zeiţei veşnicei tinereţi, Hebe. E vorba de Muzeul De Artă Comparată, „copilul de suflet” al artistului, adevărata inimă (dacă nu singura!) ce pompează cultură în această aşezare din Ţara Năsăudului. Un muzeu ce îmbină valorile etnografice ale ţinutului cu arta modernă, prin zecile de expoziţii, lansări de carte, proiecţii de filme, simpozioane, conferinţe. Există acolo „un spirit al locului,(…) unde, în timpi diferiţi, lucrurile se rostuiesc”. Apoi, să nu uităm proiectul „Art-Land”, de pe dealul Dosul Gârciului (ce-i aparţine chiar artistului!) – aflat la 4 km de Sângeorz-Băi – primul muzeu particular în aer liber, unde a deschis o tabără de sculptură, oferind breslei dreptul de a-şi construi acolo propria căsuţă năsăudeană. Altminteri, zeci de lucrări realizate de-a lungul timpului stau mărturie a unei filosofii profunde: arta se poate întrepătrunde cu natura. Arta poate germina…

Iată, aşadar, de ce Maxim Dumitraş este considerat o instituţie a oraşului Sângeorz-Băi, iar, prin recunoaşterea meritelor sale, e declarat de concetăţeni un simbol al aşezării. Dar...

Aruncată la fier vechi

De mai bine de nouă ani, la intrarea în oraş, se ridica lucrarea sa din metal, „Veriga”, de 4x4 m. Ca emblemă a oraşului şi în intenţia de a fi atât un act de cinstire a locului de baştină, cât şi o plasare a acestuia în lanţul de alte verigi răspândite în lumea întreagă, create de Dumitraş. Un lanţ al bucuriei, un lanţ al frumuseţii, al emoţiei şi al curăţeniei universale.

Totul, însă, până zilele trecute, când primarul Traian Ogâgău (aflat pe punctul de a fi destituit prin referendum local!) – tipul individului cu instrucţie modestă şi intelect pauper, nouveau riche şi proprietar al unui post de radio local – a hotărât el însuşi, cu de la sine putere şi cu măreţia neuronilor săi, să taie lucrarea şi să o ducă la fier vechi. Da, la fier vechi!!

„Era un semn emblematic pentru oraş. Cam ăsta e respectul pentru artă în România. A luat-o cu ifronul, a trântit-o la pământ, a urcat-o în mașină și a dus-o la fier vechi. Apoi a tăiat-o cu flexul, a vândut-o și a făcut și un chef. Unul d-ăsta ca el, cu nouă clase, ar duce la depozitul de fier vechi şi Coloana Infinitului, pentru că nu ştie ce reprezintă” – spune Maxim Dumitraş, care a deschis proces împotriva primarului Traian Ogâgău, pentru distrugerea unei opere de artă şi încălcarea dreptului de autor.

Însă dincolo de reglarea juridică a acestei mizerabile speţe – sigur, nu se ştie cât va dura procesul – se află un adevăr dureros, de fapt, păcatul monstruos al acestor vremuri: forţa puterii discreţionare a impostocraţiei impune artistului o viaţă de batjocură. Aflată mult prea departe de idealurile, năzuinţele şi credinţele sale genuine.