Boală lungă, moarte sigură: ediţia 2008 a celei mai mediatizate competiţii cicliste din lume pleca la drum cu promisiunea fermă a organizatorilor de a pune capăt maladiei care o roade de aproape un deceniu. Dopajul, desigur.
Mai toţi laureaţii Turului de la răscrucea mileniilor au fost dovediţi or suspectaţi de a se fi dopat. Unii s-au autodenunţat. Au fost retrase titluri şi poziţii în clasament. Trei mari cluburi au fost dizolvate. Un medic de la Puerto a fost acuzat de practici ilegale şi condamnat. Era limpede că, fără o intervenţie decisivă, Turul ar fi fost ameninţat cu dispariţia. Dincolo de pedepse, de controale, au fost operate şi schimbări de regulament. E greu de spus în acest moment dacă Turul va supravieţui, cu alte cuvinte, dacă e cu adevărat în convalescenţă. Presa franceză insistă pe sechelele bolii. Câştigătorul contra cronometrului din etapa a 4-a, germanul Stefan Schumacher (care a preluat pentru o etapă şi tricoul galben, pierzând în următoarea, când a căzut cu doar câteva sute de metri înainte de finiş), lasă în urmă un trecut neclar legat de dopaj. Implicat în afacerea „Puerto“, spaniolul Valverde, care a purtat tricoul galben în primele două etape, îşi are porţia de comentarii nefavorabile. Tot din cauza dopajului. Francezii sunt iritaţi şi de absenţa propriilor ciclişti printre protagonişti. Sylvain Chavanel, considerat liderul generaţiei tinere din Franţa, a capotat după o evadare nereuşită în etapa a 6-a şi se află foarte jos în clasamentul general. Cristian Moreau a abandonat, iar Pineau, primul clasat dintre francezi, era abia al treizecilea, la sfârşitul săptămânii trecute, când îmi scriam articolul.
Mai palid decât altă dată, convalescentul Tour de France 2008 ar putea totuşi reprezenta începutul unei noi epoci. După desfăşurarea unei treimi din etapele programate, câţiva tineri par pregătiţi să preia ştafeta. Încă puţin cunoscuţi, deşi au câştigat mai multe competiţii în anul din urmă, englezul Cavendish, spaniolul (Louis Leon) Sanchez, italianul Rico sau suedezul Lockvist vin, cum se spune, din urmă. Comparat deja cu McEwan, Cavendish, care a câştigat o etapă, e un sprinter admirabil. Problemele lui rămân muntele şi contra cronometrul. Rico, un italian obraznic, care şi i-a ridicat în cap pe coechipieri, ca şi pe adversari, s-a consacrat în Il Giro. E un căţărător tare pe picioare. A câştigat prima etapă de munte, sfârşită în urcare. Sanchez pare un „baroudeur“, adică un luptător, de nădejde, deşi are jumătate din forţa unui Ulrich. Lockvist era cel mai bine situat dintre tineri, în primii zece, fără să fi arătat însă altceva decât o anumită tenacitate. Când îi vezi pe ceilalţi tineri vâslind pe la mijlocul clasamentului general din cauza inegalităţii în comportare, îţi vine să spui că nespectaculosul Lockvist e cel mai înţelept dintre toţi. Păţania lui Sylvain Chavanel îi dă dreptate. Tânărul francez, care, după ce a fugit din pluton, devansându-l cu peste cinci minute, era, la jumătatea etapei a şasea, purtătorul tricoului galben, a fost ajuns din urmă şi a sosit cu cinci minute întârziere, ca să mai piardă, dărâmat de oboseală, minute bune şi în etapa a şaptea. Evadările lungi nu par încă la îndemâna tinerilor ciclişti din Tour de France. Primii sosiţi nu au avut de obicei decât puţine secunde avans. Niciunul nu a fost cruţat de privirea aruncată în spate, spre plutonul care rula compact.
Ce va fi în săptămâna a doua, vom vedea.