2008 e primul an în care marşul diversităţii s-a terminat fără incidente majore. Motivul: numărul covârşitor al forţelor de ordine.
După patru ani în care violenţele au fost cuvântul de ordine la fiecare Gay Pride, marş organizat de comunitatea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali), anul acesta ordinea a fost cuvântul predominant. Cei 1.200 de jandarmi şi de poliţişti au reuşit să prevină orice formă de manifestare violentă împotriva celor prezenţi pentru a susţine marşul gay. Florin Buhuceanu, preşedintele organizaţiei Accept, se declară mulţumit, mai ales că anul acesta, spune el, numărul participanţilor heterosexuali la marşul homosexualilor a fost mult mai mare.
Şi marşul împotriva defilării gay - organizat sâmbătă la prânz de Noua Dreaptă - s-a terminat fără incidente, conform datelor de la Poliţia Capitalei. De altfel, protestul extremiştilor de la Noua Dreaptă a fost marcat de un discurs al preşedintelui lor, Tudor Ionescu. Acesta s-a declarat de acord cu indignarea celor care reacţionează violent la parada gay, însă a spus că dezaprobă categoric modul de a acţiona. Şi anul acesta s-a încercat oprirea în instanţă a marşului diversităţii, dar fără succes. Şi de această dată, extremiştii au fost prezenţi, urmărind atent de pe margine traseul homosexualilor. Însă i-a speriat numărul mare al organelor de ordine. Doar patru răzvrătiţi au fost amendaţi pentru că nu au vrut să se legitimeze, iar în rândul comunităţii LGBT, doi băieţi au fost loviţi când au ieşit de la metrou. Însă nu s-a întâmplat nimic grav.
Spectatorii de pe margine au văzut ieri două marşuri, cu relativ puţini manifestanţ i, câte 200, însă cu forţe de ordine în număr mare. Iar copiii, ale căror siguranţă şi bună educaţie au fost motiv de dispută, au participat, involuntar şi fără să ştie exact de ce, la ambele marşuri.
HOMOSEXUALI
Pelerinaj la paradele gay din Europa Are 50 de ani, e lesbiană. A fost căsătorită cu un bărbat. Are doi copii şi nu are trei mâini. A venit din Finlanda, împreună cu unul dintre fii şi un prieten, special pentru a susţine manifestările de anul acesta ale organizaţiei Accept. Anne Jaaskelainen face pelerinaj la Gay Pride-uri de mulţi ani, şi spune că nici în Finlanda lucrurile nu stau „mai modern“.
„La noi, ziarele şi revistele nu mai scriu despre astfel de manifestări“, spune femeia. Şi asta nu pentru că subiectul e unul tocit şi intrat în normalitate. „Pur şi simplu, cred că dacă ne ignoră n-o să mai existăm. Şi atunci, mass-media se raliază opiniei publice şi se prefac că nu se întâmplă nimic“, descrie Anne agenda publicului finlandez, încântată că la noi lucrurile stau altfel. „Trebuie să ştie că există şi ei“
Nici anul acesta personalităţile din România nu au fost prezente la marşul gay. Chiar dacă sunt personaje despre a căror orientare sexuală se ştie că e în această direcţie, participanţii la marş au fost iluştri necunoscuţi, majoritatea tineri şi cetăţeni de altă naţionalitate: majoritari suedezi - reprezentaţi şi la nivel înalt prin prezenţa ambasadorului la Bucureşti Mats Aberg -, şi germani.
Florin Buhuceanu spune că înţelege reţinerile personalităţilor gay de a-şi recunoaşte public orientarea sexuală, însă vede asta ca pe un element care poate avea repercusiuni psihologice pe termen lung. „E important ca astfel de persoane, care au această orientare sexuală şi care reprezintă ceva pentru cultura românească sau în alte domenii importante din politică şi economie, să facă un pas înainte şi să o rupă cu duplicitatea“, e de părere Buhuceanu. Preşedintele Accept se bucură însă că sunt mulţi heterosexuali care îi susţin.
Un astfel de exemplu este o familie al cărei băieţel de un an şi jumătate a fost la trei marşuri ale diversităţii: „Prima dată era în burtică încă. Îl aduc tocmai pentru a-şi forma o imagine completă despre societate. Noi avem mai mulţi prieteni gay, şi sunt oameni absolut normali. El trebuie să ştie că există şi ei“, spune mămica heterosexulă, şi-i leagă pe cap micuţului o băsmă luţă ROGVAIV (simbolul comunităţ ii LGBT).
HETEROSEXUALI
Părăsită de iubit pentru un prieten însurat
Are 50 de ani. E heterosexuală şi profund credincioasă. Are doi copii şi o milă nemăsurată pentru sufletele „acestor păcătoşi“. Ura pentru homosexuali are sămânţa sădită de multă vreme. „Aveam 22 de ani, iar prietenul meu de atunci s-a dat la soţul unei prietene. I-a despărţit familia şi m-a părăsit pentru el“, spune doamna cu pricina. La piept strânge două icoane şi un carton pe care scrie că drepturile omului încep cu drepturile copilului. „Copiii sunt cei mai afectaţi. Ei n-au nicio vină şi trebuie să crească într-o societate curată. Trebuie să cunoască mai întâi binele ca să poată lupta împotriva răului“, îşi explică, răspicat, mesajul. Spune că nu e venită cu pluta şi că nu se poate obţine nicio satisfacţie între persoane de acelaşi sex. A stat în ultimul rând la marşul organizat de Noua Dreaptă cu patru ore înainte de cel gay.
„Dacă îi vedeţi, daţi cu pietre în ei!“ Numărul manifestanţilor de la protestul Noii Drepte a fost cam acelaşi cu cel de la gay. Doar numărul poliţiştilor a fost mai mic. S-a desfăşurat cu la fel de mult calm, dar mai zgomotos şi cu scandări vulgare, în prezenţa copiilor pe care susţineau că vor să-i protejeze de „pervertirea“ la care îi expune parada homosexualilor. Minoritarii au fost goniţi din ţară cu lozinci homofobe: „România nu tolerează poponarii!“, „Nu vă vrem!“ sau „Sodoma, pachet la Barcelona!“. Poveştile celorlalţi nu aveau rădăcini atât de adânci ca ale femeii părăsite. Însă Cristi, un băiat de 16 ani, explică, destul de clar, motivele pentru care mărşăluieşte. „Cum ar fi să vadă copiii mei doi bărbaţi care se ţin de mână pe stradă?! Nu-i normal! Eu de aia le zic şi la ăştia micii de la bloc: «Dacă îi vedeţi, daţi cu pietre în ei!»“, face băiatul un rezumat al normalităţii. De altfel, manifestanţii au scandat „Tata gay, mama gay, şi copiii, vai de ei!“.
Tudor Ionescu - şeful Noii Dreapte -, le-a cerut însă adepţilor şi simpatizanţ ilor asociaţiei sale să nu reacţioneze violent, pentru că nu e în interesul lor să transforme în victime „aceşti degeneraţi“.
PRIETENA DIN CANADA
Diane Fisher: femeie, episcop, lesbiană
Prezentă la fiecare marş al diversităţii din Bucureşti, Diane Fisher (foto) - episcop al Metropolitan Community Churches (MCC) -, face un scurt rezumat al apariţiei acestei biserici protestante de rit creştin şi caută lider spiritual pentru România. „Sunt Diane Fisher, episcop la Metropolitan Community Churches, sunt lesbiană, sunt căsătorită legal cu partenera mea, care este evreică şi sunt mamă. Am o fată de 24 de ani, astăzi (vineri - n.r.) e ziua ei. Şi am avut-o la zece ani după ce am recunoscut public că sunt gay“, descrie foarte pe scurt un traseu de o viaţă. Biserica, printre ai cărei lideri spirituali se află, a fost „inventată“ acum 40 de ani, de un preot gay, respins de biserica din care făcea parte. Aşadar, a fost un protest. E o biserică în care toată lumea e primită la masă, şi nu trebuie să fii membru ca să te poţi împărtăşi, detaliază Diane. Şocant pentru lumea creştină. Ea ştie asta, însă spune că e important să existe o comunitate religioasă în care să poată fi primiţi toţi oamenii, fără discriminare sexuală, rasială, de gen sau de orice fel. Pentru ea, primul moment de discriminare a fost cel în care a vrut să se alăture clerului bisericii din care a făcut parte. Apoi, momentul în care şi-a făcut publică orientarea sexuală a exclus-o defintiv din biserica ei. După care a descoperit proiectul MCC. A iniţiat un proiect pentru ca această confesiune să fie reprezentată şi în România. A funcţionat patru-cinci ani, cu Florin Buhuceanu ca pastor. Acum are nevoie de o regândire şi de o restructurare. Anul trecut, „biserica pentru gay“ de la noi a rămas şi fără lider, Buhuceanu fiind ocupat cu activismul în cadrul comunităţii LGBT. Iar acum, Diane şi echipa ei caută un nou lider spiritual, care să poată face faţă misiunii grele de la noi.
PREMIERĂ
Anul fără bătăi În urma GayFest-ului din 2007, peste 100 de persoane au ajuns la secţiile de poliţie, multe alegându-se cu dosare penale, după ce aruncaseră cu pietre şi petarde. Acum, numărul covârşitor al forţelor de ordine i-a liniştit pe bucureştenii nemulţumiţi de parada homosexualilor. Numărul forţelor de ordine s-a dublat, un elicopter a survolat zona, iar la secţiile de poliţie au ajuns doar 25 de oameni, dintre care numai patru au fost amendaţi pentru că au refuzat să se legitimeze. „Au existat puncte sensibile în zona Pieţei Unirii, unde anul trecut s-a aruncat cu pietre, însă lucrătorii SPIR şi-au făcut datoria“, a spus ieri purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, comisarul Christian Ciocan.