Ajunși odată aici, în inima Obcinilor Feredeu și Mare, la o altitudine de 650 de metri, veți putea trece pragul uneia dintre vechile așezări monahale din nordul țării. Chiar dacă originea ei rămâne învăluită în negura vremii, tradiția amintind de existența mănăstirii încă din timpul voievozilor Mușatini, care au ocrotit-o.

Un zid care desparte cele două lumi

Un zid puternic de apărare, din piatră, cu metereze, o adevărată fortăreață, protejează și acum această comoară. Deasupra intrării principale în mănăstire este sculptată, în piatră, vechea stemă a Moldovei. Alături de alte patru mănăstiri din Moldova, acestea sunt considerate bijuterii arhitecturale unice pe continentul european.

Trecând de zidul care o înconjoară de jur împrejur, vă va răsări înaintea ochilor Biserica Mănăstirii cu hramul „Buna Vestire”, care îmbină elemente de artă bizantină și gotică. Pereții Moldoviței sun împodobiți cu o pictură în frescă, care îți arată tainele creștinismului, de la începuturi și până dincolo de prezent.

Chiar dacă pictura datează din 1537, veți putea vedea cât de viu se păstrează și motivele naționale moldovenești: piesaje, munți, flori, costume, ștergare. Culoarea predominantă a picturii este galbenauriu. Spre deosebire de pictura din secolul al XV-lea, care vorbește mai mult prin sobrietate și simbolism, pictura de la Mănăstirea Moldovița, ca și a celorlalte biserici din această epocă, continuă calea aceleiași tradiții bizantine, dar are un caracter mai realist, aducând o interpretare originală, locală, a temelor tradiționale bizantine.

De pază în curtea mănăstirii

Mănăstirea Moldoviţa a fost construită în anul 1532 de Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare. La intrarea în muzeul Moldoviței, se ridică un falnic bust al domnitorului Petru Rareș, care parcă stă de veghe și privește spre mulțime. Când veți păși în biserică, pe lângă pictura care vă va purta cu gândul spre o altă lume, veți putea vedea monumentalul pridvor deschis, cu cinci arcade mari, neutilizat până atunci decât la Biserica Mănăstirii Humor.

De asemenea, un alt lucru nou este tainița – o încăpere amplasată deasupra camerei mormintelor și semisoclul din jurul bisericii – elemente întâlnite numai la construcția bisericilor din epoca Voievodului Petru Rareș. Pășind ușor în drumul vostru către Sfântul Altar, între pronaos și naos, veți afla camera mormintelor.

Aici se găsește mormântul episcopului Kir Efrem – alături de o plăcuță pe care este scris: „Acesta este mormântul Prea Sfințitului nostru părinte Kir Efrem, Episcop de Rădăuți, unde s-a și îngropat, unde s-a făgăduit lui Dumnezeu și Prea Curatei Lui Maici din fragedă copilărie. Veșnica lui pomenire, anul 7134 (1626)”. Ajunși în fața Sfântului Altar, nu vă râmâne decât să vă plecați genunchii și să vă înălțați gândul către Divinitate și să priviți catapeteasma. Este sculptată în lemn și aurită. Aceasta datează din vremea lui Petru Rareș, iar crucea cu Răstignirea Domnului a fost făcută de vistiernicul Boul pe timpul lui Ieremia Movilă.

 

Comorile Moldoviței

Cei care sunteți pasionați de istorie trebuie să știți că în chiliile acestui vechi așezământ monahal, s-au copiat multe cărți bisericești, iar cele mai valoroase manuscrise sunt păstrare în biblioteca Mănăstirii Dragomirna. În prezent, Muzeul Mănăstirii Moldovița păstrează obiecte de o deosebită însemnătate istorică, printre care enumerăm: o Evanghelie în slavonă, dăruită mănăstirii de Țarina Ecaterina a Rusiei, datând din secolul al XVIIIlea, jilțul domnitorului Petru Rareș din secolul al XVI-lea, Psaltirea – un manuscris copiat de Episcopul Efrem, la începutul secolului al XVII-lea, mai multe icoane pe lemn din secolele XVII – XVIII, o icoană pe lemn, care înfățișează Capul Sfântului Ioan Botezătorul din secolul al XVIII-lea, un pomelnic triptic și două analoage – străni, din secolul al XVII-lea.

Te-ar putea interesa și: