CONSTANŢA. Monica Timcu, cea de la care soţul şi copiii au luat "boala sărăciei", nu vrea să se interneze într-un sanatoriu.
Oîntreagă familie din comuna constănţeană Seimeni este lovită de „boala sărăciei“, tuberculoza. Mama, 38 ani, tatăl, 45 ani, şi cei cinci copii, de 18, 16, 13, 9 şi 4 ani, trăiesc într-o sărăcie cumplită, dar încearcă să-şi rezolve singuri necazurile.
Casa familiei Timcu, făcută din chirpici, pe malul Dunării, are doar două încăperi, curate, dar mâncate de igrasie. În faţa casei sunt strânse bidoane pline cu apă, iar pe aragaz, un ceaun cu fasole fiartă, fără carne, fără verdeaţă.
Îmbolnăviri în lanţ în gospodăria sărăcăcioasă
Copiii au rezultate excelente la învăţătură, sunt premianţi, iar fata cea mare este studentă, în anul întâi, „la fără taxă“, aşa cum o laudă mama ei.
Doar tatăl munceşte, cu ziua, la negru. Prima s-a îmbolnăvit mama, acum opt ani, apoi boala a fost luată de tată. În vară, boala mamei a recidivat şi patru dintre copii au fost internaţi în Spitalul de Pneumoftiziologie Palazu Mare.
Medicii i-au tot recomandat femeii să se interneze la sanatoriul din Moroieni. „Nu pot, pe aia mică o am de 4 ani, fetele sunt la şcoală, învaţă bine, cea mare a intrat cu 9,28 la facultate, chiar când eu eram în spital la Palazu Mare. Pentru copiii mei sunt în stare să-mi dau şi viaţa, nu pot să-i las“, ne spune printre lacrimi Monica Timcu, mâncată de boală. „Ştiu că satul ne spune familie de tebecişti, dar noi ne descurcăm cum putem, nu ne place să mergem şi să ne plângem“, spune hotărâtă femeia. Are numai vreo 40 de kilograme şi tocmai înghite un pumn de pastile.
O boală cu o mare componentă socială
„Este o boală a sărăciei, contagioasă, adultul o dă copiilor, că el are microbul în organism de la naştere şi până la moarte. După o gripă sau lipsa hranei sănătoase, chiar şi după necazuri, rezistenţa organismului slăbeşte şi atunci microbii care sunt deja în organism se înmulţesc şi dau boala“, explică medicul primar pneumoftiziolog Mariana Burdujan, de la spitalul din Palazu Mare.
Aceasta şi-ar dori ca toţi cei patru copii să fie în spital, unde au condiţii bune şi mâncare cu multe proteine şi chiar şi un profesor care ţine zilnic ore. Copiii vor însă acasă şi abia aşteaptă sfârşitul tratamentului.
„Mi-aş mai dori ca mama să se facă bine, să nu mai fie bolnavă şi să avem un trai mai bun“, spune fata de 16 ani. „Din păcate, când un pacient de tuberculoză revine în acelaşi mediu, în aceleaşi condiţii de promiscuitate, boala se reactivează, pentru că TBC este o boală cu o mare componentă socială“, explică medicul de gardă Veronica Măndescu. "Pentru copiii mei sunt în stare să-mi dau şi viaţa, nu pot să-i las (...) Ştiu că satul ne spune familie de tebecişti, dar noi ne descurcăm cum putem, nu ne place să mergem şi să ne plângem.", Monica Timcu, constănţeancă bolnavă de TBC
PROPUNERE
Ajutor din partea comunităţii
Specialiştii în boli de plămâni susţin că soluţia ar fi implicarea mai susţinută a societăţii, atât pe linie medicală, cât şi civică. Cel care a dezvăluit de fapt drama familiei Timcu este chiar primarul comunei Seimeni, Lucian Blaj. „Ştiu că sunt mândri, dar noi trebuie să-i ajutăm, locuiesc într-o casă prea mică. În şedinţa Consiliului Local de luna viitoare vreau să le propunem să le facem încă două camere, să extindem casa“, spune primarul. În tot acest timp, el încearcă să o convingă pe mamă să plece la sanatoriul din Moroieni.