Evenimentul Zilei > Social > Maica Semfora: „Dacă m-aş naşte de o sută de ori, tot la mânăstire m-aş duce”
Maica Semfora: „Dacă m-aş naşte de o sută de ori, tot la mânăstire m-aş duce”

Maica Semfora: „Dacă m-aş naşte de o sută de ori, tot la mânăstire m-aş duce”

În vara anului 2002, spre sfârşitul lunii august, un chiriarh care mă onora cu prietenia sa m-a întrebat dacă vreau să merg câteva zile la Mânăstirea Sfânta Maria de la Techirghiol.

Pe maica stareţă Semfora am cunoscut-o a doua zi dimineaţă, la micul dejun, când ne-a întâmpinat în aceeaşi sufragerie cu distincţia şi naturaleţea unei autentice doamne, fapt care m-a dus cu gândul la Irina Lecca, stareţă provenind dintr-o familie boierească şi care a subzistat în fruntea unei mari mânăstiri de maici din Moldova chiar şi în anii 1950 ai regimului comunist… Însă maica Semfora, mândră de originea ei dobrogeană, se născuse într-o familie obişnuită din Isaccea. Numărând – îmi dau seama astăzi – 80 de ani şi arătând cu 10-15 ani mai tânără, era o amfitrioană desăvârşită, care totodată evita mrejele paseismului, cu atât mai mult cu cât continua să înfăptuiască multe lucruri în aşezământul monastic de la Techirghiol ridicat în anul 1968 de către Justinian la rangul de mânăstire cu hramul „Sfânta Maria”. Tot el avea să o numească pe maica Semfora stareţă aici în acelaşi an, după ce fusese scoasă silnic din monahism în primăvara lui 1960, pe temeiul funestului Decret 410 din 28 octombrie 1959. Maica Semfora, care lucrase şase ani la Episcopia Dunării de Jos din Galaţi, îşi păstrase optimismul legat de reîntoarcerea în mânăstire.

Am adus vorba în acea dimineaţă de cursurile de ghizi de la Techirghiol, un demers de mare prestigiu despre care auzeam vorbindu-se în ultimul deceniu al fostului regim. Începute la sfârşitul anilor 1960, când atmosfera în ţară se relaxase, aceste cursuri erau menite să formeze ghizi cultivaţi, buni vorbitori de limbi străine de circulaţie, aleşi dintre călugării şi maicile din mânăstirile monumente istorice. Maica Semfora a menţionat câteva nume de intelectuali de prim rang ai epocii veniţi vara să conferenţieze la cursurile de ghizi de la Mânăstirea Sfânta Maria din Techirghiol: Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Constantin C. Giurescu, părintele profesor Mircea Păcurariu, Răzvan Theodorescu…

Alte detalii din biografia maicii Semfora Gafton, care a stăreţit vreme de 40 de ani la Techirghiol (1968-2008), am aflat din citit: „M-am născut la Isaccea – mărturisea într-un interviu – la 21 august 1922, am copilărit până la 18 ani în sudul Basarabiei, la Reni, iar din 1940 am stat doi ani la Tulcea, cu familia. Am venit la 13 februarie 1968 la Techirghiol… Sunt, iată, legată cu toate firele de această Dobroge, leagăn al creştinismului lumii. Mă duceam des la Saon, aproape de Niculiţel, de asemenea la Cocoş, prima mânăstire pe care am cunoscut-o. Am privit viaţa aşa cum a fost ea. Nu am cerut mai mult. Poate mi-ar fi plăcut să pictez, apoi – după ce am terminat Teologia – am visat să studiez filologia, ca să pot traduce din Sfinţii Părinţi. Nu a mai fost timp.”

Maica Semfora Gafton a absolvit Institutul Teologic din Bucureşti în 1956 cu o teză de licenţă pregătită sub îndrumarea Părintelui Dumitru Stăniloae şi intitulată Maica Domnului în Biserica Ortodoxă, tipărită în anul 1996 la Editura Sophia. Patru ani  mai târziu, preşedintele Emil Constantinescu decora cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de ofiţer… Cea mai frumoasă mărturisire a maicii Semfora Gafton, trecută la cele veşnice la începutul lunii martie, la 98 de ani, mi se pare acesta: „Dacă m-aş naşte de o sută de ori, tot la mânăstire m-aş duce”.

PAGINA ANTERIOARA

Publicat in categoriile: Social
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News